vineri, 9 octombrie 2009

De veghe-n lanul de tărâţă

Am închis ochii, am închis Google-ul pe care a dat o jurnalistă de la Gândul “o simplă căutare” care ”te ajuta sa afli aproape totul despre Herta Muller: o viata tragica, tipica pentru intelectualul din Estul Europei, o viata marcata prima data prin parinti, care au trait la randul lor tragediile mijocului de secol XX, apoi prin propria confruntare cu absurdul totalitar si cu exilul impus de acesta. Herta Muller s-a nascut si a studiat in Romania, a fost marcata de contextul cultural timisorean si urmarita de Securitate din cauza preocuparilor sale literare.”, mi-am şters din memorie bodogăneala ţâfnoasă a CTP-ului: “Doamna Herta Müller, o persoană absolut onorabilă, este o scriitoare de expresie germană, şi nu de expresie literară românească. Dacă nu pleca în 1987 din România, nu ar fi luat acest premiu. Contribuţia României la opera Hertei Müller este viaţa trăită de dânsa sub Ceauşescu în anii '70-'80. Se poate spune că principalul contributor la premiul Hertei Müller este Nicolae Ceauşescu. Am văzut conferinţa de presă a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură. Parcă era Nelson Mandela. Poate că era mai nimerit premiul Nobel pentru Pace", am ignorat părerea conjunctural politicoasă a domnului Manolescu, care “susţine că premiul este, fără îndoială, onorant şi pentru România” şi am decis, de comun acord cu mine însămi, să recunosc că nu am citit în viaţa mea o silabă din Herta Muller, premiata Nobel pentru literatură, dar că am aflat de la un prieten, pe mail, că “herta muller ,cu care o sa ne mandrim acum ca suntem romani, mi s-a parut, prima data cand i-am vazut poza,ca mi-e cunoscuta. cand am citit cate ceva despre ea, am realizat ca eram stagiar la aceeasi fabrica in care ea fusese fugarita de securisti. lucra ceva intre femeie de serviciu si operatoare pe o masina de tesut impletituri din sarma. era o pacoste pe capul turnatoarei care raspundea de ea, o tipa de treaba, care nu si-a ascuns vreodata rolul adevarat la biroul de documente secrete, care nu mai stia cum sa-i raporteze superiorului direct, colorata in roz, atitudinea complet dusmanoasa a femeii aceleia , care seamana oarecum cu doina cornea in caracter.
s-a nimerit stirea asta cu premiul nobel pentru literatura, la mine pe mail ,alaturata cu cea a nerusinatului bogdan olteanu, ca o legatura intre oameni de profilul moral al hertei muller fugariti din tara, si zambetul invingator al sobolanilor din partidele politice, starpitorii natiei.”

Dintr-un interviu al Hertei Muller, la îndemâna oricui, pe bicisnicul Google, am aflat că A ÎNVĂŢAT LIMBA ROMÂNĂ LA 15 ANI.

Prin urmare, oricât ar fi Banatul de românesc, oricât ar fi voit Herta să se delimiteze de România, spunând că e născută în Banat şi-atât, ideea e că o scriitoare, Herta Muller, a luat Nobelul pentru literatură.
“Unde s-a născut” e la fel de puţin important ca şi “unde a fost dezvirginată”.
Important, pentru LUME, e dacă acest premiu a fost acordat pe drept, pe probe, adică pe literatură.
Important e dacă, herta-muller-născută-în-Norvegia-sau- în-avion ar fi avut cu ce scriitoriceală să ia premiul Nobel pentru literatură.
E Herta Muller la fel de bună ca Sallinger?
Face ea poveste dintr-o mănuşă de baseball ?
Dacă da, să ne bucurăm că Nobelul pentru literatură s-a acordat corect!
Dacă nu…
A luat Obama pentru PACE.
Chestie care mă depăşeşte…



21 de comentarii:

  1. Ina, am scris ce-am crezut de cuviinţă pentru mine. Am ignorat sentimentele naţiei, am riscat până şi o mustrare scrisă din partea ta, fiindcă după ce m-am gândit o zi la ce ar trebui să scriu, am scris ceea ce mi-a trecut prin minte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Renata, eu nu mustru pe nimeni pentru parerile lui, atita vreme cit aceste pareri sint exprimate civilizat.
    Respectul meu pentru d-na Muller nu e de natura unui imbecil patriotism gen "e de-ai nostri pentru ca a luat premiu". Eu am citit "Inca de pe- atunci, vulpea era vinatorul" acum o vreme, cind am si aflat de existenta d-nei Muller. Cartea mi-a placut si i-am retinut numele scriitoarei. Vestea ca a luat Nobelul m-a bucurat foarte mult- ca or fi si altii mai buni, ca o fi un premiu politic, nu ma intereseaza- atita vreme cit a luat Nobelul o scriitoare CARE-MI PLACEA MIE. Pe care o descoperisem eu, pentru mine.
    Pentru a va enerva foarte tare, va ofer un mic fragment- foarte pe gustul meu- dintr-un interviu al d-nei Muller:
    „Am spus de multe ori ca eu cred ca limba romana scrie cu mine, chiar daca eu nu scriu niciodata o fraza in limba romana. Dar limba romana participa la limba germana in care scriu“.

    RăspundețiȘtergere
  3. felicitari d-nei Muller...merita

    te astept la mine pe blog unde discutam cum Bogdan Vass Olteanu s-a catarat ca scroafa tocmai in BNR...

    RăspundețiȘtergere
  4. Obama...
    Bun.

    Bush n-a luat.
    A luat însă Mohamed ElBaradei.
    La ce i-a folosit.
    N-a convins pe nimeni.
    Nu l-a convins nici pe Bush.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ina,
    chiar nu mă enervează citatul din Muller. Ba chiar înţeleg ce vrea să zică.
    Ce m-a supărat pe mine e că prea mulţi inşi care n-au citit-o s-au repezit s-o recenzeze.
    Apoi să şi-o atribuie. Ca româncă.
    Cred că e mutilare, să încerci să dai premii Nobel în artă. Întotdeauna nedreptăţeşti pe cineva.
    Nu ştiu... Diderot a căpătat Nobelul pentru literatură? Cred că nu. Schimbă asta cu ceva lucrurile? Cred că nu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ştiu, ElZap! Eu chiar nu cred în premii.
    Cred în legea numerelor mari, cu o mică durere interioară. Dar o accept.
    Singurul juriu care te poate include într-o listă de premianţi, e TIMPUL.

    RăspundețiȘtergere
  7. Neinfectatule,
    vin pe blogul tău, fiindcă m-ai chemat. Aş fi venit şi dacă nu făceai o introducere ontopic cu Herta....
    Cu mine, e bine să economiseşti gesturi şi cuvinte. Cu cât eşti mai bătrân, cu atât apreciezi genul ăsta de economie. :)
    Pe viitor, e suficient să-mi scrii "treci pe blogul meu!" Fără "te rog!"
    Îţi spun de-acum părerea mea: Olteanu e o insultă adusă strădaniilor domnului Isărescu de-a salva ceea ce diverse inconştiente guverne, n-au putut face.

    RăspundețiȘtergere
  8. Renata,
    Herta nu e si nu se pretinde romanca. E o scriitoare care a luat Nobelul. Un scriitor care a ajuns in preajma Nobelului conteaza in diverse moduri, doar pentru ca a ajuns in preajma Nobelului. Restul e politica si nu ma mai intereseaza.
    Si- da, Olteanu e o insulta. E echivalentul penelist al Boureanului, e dovada ca peneleul nu e mai bun ca pedeleul sau pesedeul sau orice alt pe-leu si ca "new generation" e un dezastru, dupa chipul si asemanarea "seniorilor".

    RăspundețiȘtergere
  9. „Singurul juriu care te poate include într-o listă de premianţi e TIMPUL.”... „Cred că e mutilare, să încerci să dai premii Nobel în artă. Întotdeauna nedreptăţeşti pe cineva. “
    Excelent, Renata, dar nu abjur de la ce am scris pe alte bloguri. Anume, că premiul Hertei Muller va da ocazia să se vorbească de bine şi de România, după atâtea crime şi violuri. N-avem desigur nicio contribuţie la faptul că s-a născut la noi şi că are talent scriitoricesc. Totuşi, se va fi spus că Herta e româncă prin naştere şi asta îmi dă o stare de bine, chiar dacă ştiu că e nefondată. Nu mi-e indiferent că Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Brâncuşi s-au născut în România, chiar dacă asta nu ni se datorează în vreun fel.
    Am mai scris şi că, dacă n-ar fi contat (de prea multe ori) criteriile politice, poate ar fi primit şi Nichita al nostru un Nobel. Este adevărat că opera unui scriitor nu devine mai valoroasă prin încununarea ei cu un Nobel, dar mai cunoscută şi mai citită cu siguranţă că ajunge.
    Cât despre Bogdan Olteanu, nu atât mă dezgustă el, cât mă întristează Crin. Fără implicarea lui Crin, nu avea cum să se întâmple mizeria cu cocoţarea lui Olteanu în staff-ul BNR. Tot pe Crin o să-l votez, dar cu lehamite.
    Câtă dreptate are Ina. S-a trâmbiţat atâta despre primenirea clasei politice, despre sânge proaspăt, dar când văd un Boureanu şi un Olteanu cocoţaţi în vârful clasei politice îmi vine să-mi las baltă toate interesele, vorba lui Topârceanu.

    RăspundețiȘtergere
  10. Uitasem de Nobel-ul pentru pace. Premiul i-a fost acordat şi lui Arafat, care pe faţă mima eforturile pentru pace, iar pe la spate susţinea terorismul islamic. Si lui Al Gore, pentru realizări în probleme de mediu. Nu văd de ce ne-ar mai mira că i s-a acordat şi lui Obama, pentru nimic.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu stiu daca H.M. e la fel de buna ca Sallinger.Sincer , nu stiu daca are geniul si capacitatea sugestiva a lui S.Mi s-a facut dor de S. si de Kundera, insa nu neg faptul ca m-a lovit curiozitatea sa citesc si din H.M.E frumos si adevarat ce ai scris despre h.M: Esti in vina si ai o mare capacitate de a remarca faptele semnificative si nuantzele problemelor.Ce este trist e faptul ca daca ar trai in Ro. H.M ar putea sa sufere de aceasi mazga si apasare de plumb morala ca si in perioada comunista. Securitatea n-a murit de fel.Cred ca nu exista nici o alta tzara in lume in care singura sansa de a te realiza ca fiintza umana libera si creatoare sau de a te afirma plenar este sa parasesti tzara.Dora

    RăspundețiȘtergere
  12. Citatul din interviul H .M este cutremurator de adevarat. Asta inseamna dictatura: delatziuni aberante si supermincinoase si calomnioase pina in fundul iadului, minciuna la patrat si neintrerupta, eliminarea liberului arbitru ( deci a esentzei umane), eradicarea oricarui rest de intimitate fara de care nu poate sa supravietzuiasca o persoana umana. Si V. Havel identifica raul esentzial a oricarei dictaturi totalitare in sintagma " a trai in minciuna ". Amandoi uita sa adauge ca este vorba de mai mult: rasturnarea radicala a scarei de valori, in care cei imbatranitzi in rele subumane se dau masura valorii , a normalitatzii, bunului simtz ,etc.Vae Victis ! Eu sper ca se va pune capat acestor dementzi cu scenariile lor cu tot.

    RăspundețiȘtergere
  13. N-am citit o iota din ce a scris madam asta. deci nu sunt in masura sa-i judec scrierea, nici macxar intr-o limba in care as intelege-o, daramite in germana...
    Imi permit doar doi centi.
    Unu' e-n legatura cu mandria romanilor de a avea ceva in comun cu ea.
    Personal nu cred ca a striga in gura mare cuma ca suntem compatriotii ei ne face sa crstem in ochii celor care nu ne doresc din pricina altor concetateni de-ai nostri care au scarbit si infricosat lumea....
    Alt cent e...scuze dar l-am promis...
    Herta ar trebuie sa fie recunoscatoare soartei vitrege pentru ca doar circumstantele neprielnice vietii libere in Romania au inspirat-o sa scrie literatura care a fost apreciata in occident. Deci, principala muza a fost ...Prigoana securitatii romana:))
    Stiu, e grotesc umorul meu dar fara persecutiile suferite, ma-ntreb despre ce-ar fi scris laureata Nobelului in masura sa castige milionul;)

    RăspundețiȘtergere
  14. nici mie nu-mi miroase prea cusher treaba asta cu batutul in piept pe seama nationalitatii...
    despre scriitura - deh, mai putin... dar fragmentele pe care le-am citit nu mi-au produs niciun orgasm intelectual...
    sau oi fi eu frigid, ori s-o apropia andropauza ... cine stie ? :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Tuturor...
    Uf! Am fost o zi fugită în păduri, bănuiam că acolo se întâmplă lucruri minunate, orgii de culori şi lumini şi nu voiam să pierd momentul.
    Nimic nu se compară cu o pădure în octombrie!

    Şi-acum, fiecăruia...

    Inei...
    Herta "nu e şi nu se pretinde româncă". Da. Cred că asta a zgâriat urechile dumnealor, rrromânilor verzi, care pândesc momentul să-şi atribuie victorii care nu le aparţin sub nicio formă.
    Prin anii '80, cu o oarecare ocazie, într-o vizită, am fost prezentată unei "doamne colonel". "Doamna colonel" în sus, "doamna colonel" în jos... Toţi musafirii îi ziceau doamna colonel. Era un fel de balenă cu părul permanent, ca un caniche, chelită de atâta perhidrol, poate avea 4 clase, poate nu... Mă tot minunam cum se poate ca o asemenea paţachină analfabetă să fie tratatată cu atâta linguşeală şi sub care armă ar fi putut activa băbăciunea.
    Până la coadă am întrebat-o direct, ce fel de colonel e, la ce armă, fiindcă nu prea văzusem femei în armata română. A râs foarte încântată de naivitatea mea şi mi-a explicat că e colonel după soţ, adică e soţie de colonel, chiar şef de comisariat şi că ea personal nu are nicio legătură cu armata.
    Aşa şi poporul român, Ina, se simte dator să se simtă "nevastă de laureat Nobel", acea parte a poporului care-şi dă cu stângul în dreptul de performant ce e.

    Florian,
    urăsc premiile mari, topurile acreditate fiindcă băltesc de matrapazlîc şi hazard.
    Ca să nu pornesc o analiză pe tema asta, cu exemple, şi să-mi ies din fire, mă mulţumesc să zic că e un adevărat ghinion pe capul Hertei Muller să ia la literatură, în aceeaşi rundă în care ia Obama la pace.
    Cât despre apartenenţa ei la româneală...
    Dacă putem trăi oarecum liniştiţi, ştiind că Brâncuşi aproape că nu ne mai aparţine (şi omul ăsta a schimbat noţiunea de sculptură: până la el se sculptau doar forme, după el s-au putut sculpta şi idei), faptul că HM nu arde de nerăbdare să se simtă româncă, nu ne poate afecta foarte rău.
    În definitiv, politica mentalului colectiv (am voie să născocesc sintagme?)românesc s-a obişnuit să îndepărteze vârfurile ca pe neghină, adică înloc să şi le pună deoparte, ferit, de bine, le izolează până simte că locul lor poate fi foarte bine şi la gunoi.

    În legătură cu asta, a-l pune pe Olteanu pe lângă Isărescu, e ca şi cum l-ai da pe Isărescu la gunoi.

    Dora,
    dacă tot faci afirmaţii curajoase, mă încumet şi eu să zic că, indiferent cât de genială ar fi HM, Sallinger îşi are teritoriul lui în piscul genialităţii literare şi ar trebui comisia Nobel să dea test că e capabilă să-l ia în discuţie, vreodată.
    Şi da... Şi mie mi s-a făcut dor de el. O să-l citesc iar, enşpea mia oară! :)

    Neveule,
    incomodă întrebare. Eşti curajos. Eu nu mi-am permis-o, fiindcă acord prezumţia de nevinovăţie oricui, apriori...
    Şi totuşi: Herta Muller, în absenţa sistemului de prigoană comunisto-securist, ar fi putut scrie ceva de Nobel?
    A doua întrebare care mă roade...
    Se dă Nobel pentru o scriitură total dezangrenată politic? Dacă scrie unul un roman care începe cu un mic dejun, într-un hotel, inclus în preţul nopţii dormite acolo, şi ajunge la o analiză asupra vieţii fiecărui personaj, doar pornind de la modul în care şi-a mâncat oul fiert, acolo, în "sala de mese" a distinsului hotel, scriitorul ăsta, dacxă dă literar vorbind, viaţă pe pâine, o să ia vreun premiu?

    Cristian,
    dacă ai citit fragmente din Herta Muller - opera (dar nu în germană), dă şi tu un link!
    Să citim şi noi.
    Cât despre andropauză... Nu vine cu frigiditate, ci cu dimpotrivă! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Tot pentru Cristian...
    Ţi-am citit "toamna". M-a lăsat fără cuvinte.
    E chiar toamna aia despre care nimeni nu vorbeşte, aia din care tocmai vin, aia pe care daxcă am analiza-o atent, am înţelege că timpul alge. Nu noi!
    Că vor dispărea câteva zeci, sute de prezidenţiabili, până ce un anume alun, un anume mesteacăn, un anume brad, în pădurea lui, se va hotărî să treacă în regnul mineral. Cu tot ce implică asta.

    RăspundețiȘtergere
  17. @renata
    nu am link pentru Herta; am citit ceva, mai demult, prin ceva gazete literare;
    multumesc pentru aprecieri; "toamna" face parte dintr-o categorie speciala - "rata mea" unde incerc sa ma exprim altfel :)
    despre andropauza (inca) nu pot sa ma pronunt :)

    RăspundețiȘtergere
  18. cristian,
    Toamna e cea mai autentică andropauză.
    Dar e fermecătoare!...

    RăspundețiȘtergere
  19. Haha, intorsaturile provoaca, asadar revin.
    Umilele mele cunostinte despre circumstantele acordarii "Nobeluroilor" ma asigurau ca ele se decerneaza celor ce contribuie consistent la progresul omenirii, medicii si oamenii de stiinta fiind foarte indreptatiti sa le primesca, politicienii si categoria celor in care se incadreaza nemtoaica Herta Muller nefiind la fel de importanti precum unul care aduce pe piata un vaccin impotriva uneii molime necrutatoare.
    Asadar, desemnarea milionului Hertei este precum ai spus ...asortata cu milionul acordat lui Obama.
    Cazul Herta e inca un picior in spate dat stalinismului iar cazul Obama este (alt cent de-al meu) o invitatie si o fortare a unuia dintre degetele care bot butona o conflagratie mondiala intr-un moment de nebunie. Deci, de acord cu teoria ta, Renata.

    In privinta andropauzei (niciun apropou' la Cristian) cred ca vine oricum, candva dar nu cu frigiditate ci cu....impotenta, frigiditatea nefiid legata neaparat nici macar de...menopauza.
    Asa cred.

    PS
    Toamna e mai degraba o conservare a energiei si potentei pentru o noua dragoste.
    Pentru o primavara noua pentru care acum, frunza galbena pregateste patul nuptial al unei noi si tinere iubiri. Aceeasi de ani si ani. Da, e fermecatoare.

    O saptamana buna pentru toti!

    RăspundețiȘtergere
  20. Neveule, dacă te uiţi mai sus, e o toamnă frumoasă , cum zici matale în PS.

    RăspundețiȘtergere