luni, 24 mai 2010

Autism

Dacă îi arăţi unui autist o livadă şi-l întrebi “Ce vezi?”, e posibil ca el să-ţi răspundă fără ezitări: “324 de pomi”.
Dacă faci efortul să-i numeri, vei constata că răspunsul lui e foarte precis.
Se presupune că în România există doar 30000 de persoane suferind de autism.
Se presupune că restul, până la 20 de milioane, văd livada.

Oare?

Televiziunile mogulilor răi dau în reluare, până la exasperarea telespectatorilor un rezumat strict cronologic al declaraţiilor guvernului privind situaţia noastră economică: la noi nu e criză - este, dar mică – am ieşit din criză – avem bani – avem, dar nu destui – nu mai sunt bani.
Apoi vine o liotă de analişti, tocşoişti , specialişti care-şi etalează umorul fin, discursul spumos, erudiţia în domeniul economic şi financiar şi ne descreţeşte nouă frunţile, ne ajută să ne vărsăm năduful, dă glas furiei noastre, ne satisface nevoia de-a vorbi deschis despre, pentru ca în final să ne trimită la culcare cu arătarea dinţoso-păroasă care încheie emisiunea lui Mircea Badea.
Adormim şi visăm c-am bătut cu pumnul în masă, urlând “Totuşi, unde sunt banii?” . Când să aflăm răspunsul, sună deşteptătorul, începe o nouă zi în numărătoarea zilelor şi, mai pe seară, o nouă seară, cu o nouă despicare a iţelor în patru…

Probabil că, în curând, n-o să ne mai întrebăm unii pe alţii “Ce mai faci?”, o să ne luăm la sigur - “La cât ai ajuns cu numărătoarea?”. “La 29.000” o să zică cineva, “Auăleu, şi nu te-ai plcitisit? - o să se mire celălalt, mai lasă-i şi p-ăştia care au ajuns abia la 9000”, iar noi, fără să pierdem şirul, o să efectuăm imediat împărţirea, în paralel, cu mintea noastră încă sănătoasă şi-o să înţelegem că ni se vorbea despre cei tineri.

Pe urmă o să ne întoarcem la evocarea strict cronologică a faptelor, a zicerilor, a dezicerilor, a promisiunilor, a emisiunilor.


Măcar atât, fiindcă atunci când şi-a luat Udrea NUP anticipat de la Parchet, pentru capete de acuzare încă neformulate sau când a anunţat copilul prezidenţial, pe deasupra fundei de la gât, că în ţara ei s-au redus pensiile şi salariile, folosind perfectul compus pentru o acţiune ce va avea loc în viitor, nici măcar ordinea cronologică a faptelor nu s-a respectat şi-am rămas aşa, buimaci, în buclă temporală.

Văd în ziar un reportaj despre acelaşi ministru pluriministerial intitulat - “Elena Udrea: E şi o parte bună a faptului că nu avem drumuri. Au rămas oaze de natură nealterate”.
Poate greşesc, poate nu e reportaj, o fi articol.
Dar cum să citezi, ca jurnalist, o mostră din concentratul de dispreţ plus nesimţire pe care ne-o dă aceasta şi să rămâi doar cronicarul neutru al seminarului despre noul brand turistic al României ?
Ăsta nu e autism?

Cum să accepţi interminabile dialoguri despre legea achiziţiilor publice - cum se reduc fondurile, cum se transparentizează licitaţiile, cum va scădea în viitor consumul de ace, gume, hârtie igienică – fără să te întrebi, măcar odată, de ce pe ei îi costă o coală A4, cumpărată după aprofundata analiză a ofertelor, cât ne costă pe noi un top de hârtie la librăria din colţ?
Ăsta nu e autism?

Ce caută o analfabetă şi-un cioban la Parlamentul Europei, cum de stă, încă angajată într-o televiziune, o jurnalistă care crede că erupţia vulcanului Vezuviu a îngropat Sodoma şi Gomora, de ce se înlocuiesc, la interval de nouă luni, pe aceeaşi stradă, bordurile noi cu altele şi mai noi, cum de mai există încă 5 milioane de conaţionali care cred că Băsescu e duşmanul corupţiei, dar nu e lăsat s-o lichideze?

Şi dacă s-ar găsi răspunsuri la aceste întrebări, tot n-am face dovada că suntem normali. Fiindcă nu de răspunsuri ducem lipsă, ci de îndreptarea lucrurilor.

Până atunci, stăm aşa, ca autiştii, preocupaţi până la obsesie de câte un detaliu din întreg, ignorându-l pe ultimul, numărând pomi, oi, zile, nopţi…

12 comentarii:

  1. Textul tau produce mai mult intrebari decit raspunsuri!
    Cum stim daca autisti sint cei care vad 324 de pomi, iar nu cei care vad o livada?
    De ce 324 de pomi si nu 322, cum ar fi normal?
    In cei 30000 de autisti sint inclusi si cei din guvern?
    De ce noi, astia mai "copti", numaram mai iute decit "aia micii", ba mai facem si, mintal, impartiri de-astea care dau cu zecimale?
    Apoi, intrebarea corecta nu e de ce mai există încă 5 milioane de conaţionali care cred că Băsescu e duşmanul corupţiei, ci de ce sint DOAR 5 milioane cei care s-au saturat de aceasta minciuna.
    Raspunsuri la aceste intrebari avem, si e dovada faptului ca sintem normali! Romani normali.
    Daca ne-am apuca sa si indreptam lucrurile, am fi tot normali. Nemti normali. Dar nu e cazul. Noi sintem romani, noi sintem romani, tra la la, tra, la la ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pot să strig aut...ismănarilor din presa obedientă Puterii?

    Auzi, oaze de natură nealterate... Da' de (l)oaze stricate n-aţi auzit?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da... stii "Lectia" lui Eugen Ionesco?
    Aici nu e vorba de faptul ca oamenii nu pricep ca guvernul, puterea, in general MINTE, e vorba de altceva, de faptul ca acest lucru nu ii mai impresioneaza ... sau nu stiu. Am vazut atatia oameni indiferenti: "ce, crezi ca Geoana facea altceva?"
    E grav, incet-incet anormalitatea devine normalitate, imoralitatea devine o chestie "destul de acceptabila" etc. Da' nu prea stiu ce e de facut. Eu pot sa-i zic omului: fii om, ai pretentii de la tine, fii responsabil etc., dar cam atat...

    RăspundețiȘtergere
  4. Augustin,
    Nici n-am scris postul ăsta ca să dau răspunsuri, ci ca să isc întrebări.
    N-o să fim niciodată "nemţi normali".
    Ăsta e singurul răspuns pe care mi-l permit, la nivel de certitudine.
    Pentru că românul s-a născut poet.
    Iar neamţul s-a născut în Germania.

    RăspundețiȘtergere
  5. Adrian,
    în categoria "Ce, crezi că Geoană făcea altceva?" intră toţi aceia care îşi încep fraza, cinsitit, cu DECI, "Deci, ce voiam să spun?", "Deci, deşi nu sunt fan Băsescu..."
    Chiar nu-i mai aud.
    Important e ce zici tu: anormalitatea devine normalitate.
    Probabil că apoi urmează arestări în masă.

    Mulţumesc de vizită, imdeiat mă duc să te citsc pe blogul tău.

    RăspundețiȘtergere
  6. Florine,
    te ştiu că eşti cârcotaş! :))
    Dar îmi placi aşa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Scuze, am ratat istoria Sodomei si Gomorrhei, cui o datorăm - dacă nu sînt indiscretă?

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga mea, nu suntem autişti, suntem prea răbdători.
    Prea multe semne de întrebare. Eu pun una singură şi aştept răspuns neîntîrziat : Cînd vă daţi demisia, incompetenţilor ?
    Să nu dea Dumnezeu să ne pierdem de tot răbdarea...

    RăspundețiȘtergere
  9. Doamnă Zoe Petre,
    am ratat-o şi eu! :)
    Cel care mi-a povestit-o însă, zice că moderatoarea e una care vorbeşte cu "fălcile încleştate".

    RăspundețiȘtergere
  10. Matilda,
    Tu crezi că acest popor, populaţie, naţie, aglomeraţie de cetăţeni din interiorul graniţelor noastre îşi pierde vreodată răbdarea?
    Şi dacă da, ce face?

    RăspundețiȘtergere
  11. Doamnei Zoe Petre...
    M-aţi ambiţionat şi-am investigat cazul, intrebând o a doua sursă, mama, care urmăreşte anumite emisiuni cu caietul de notiţe şi pixul.
    Iată datele: 17 aprilie, emisiunea Dianei Enache, invitat Bălăceanu Stolnici, care face un istoric al erupţiilor vulcanice; exemplul său, VEZUVIU, care a îngropat două oraşe, aici zice moderatoarea - "Da, ştiu! Sodoma şi Gomora", iar el făcându-se că n-o aude, continuă: Pompei şi Herculaneum.

    Iată că trebuie să-mi fac mea culpa şi să modific în text! :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. ren, mie drept sa spui, de-aici de la distanta, imi pare tot mai izbitoare asemanarea cu tarile latino-americane. dreptu-i ca poate oi fi si influentat de ce scriu Llosa si Marquez, dar asta-i senzatia mea.
    aia sunt insa in stare sa mai puna de-o revolutie, macar din cind in cind :)

    RăspundețiȘtergere