sâmbătă, 17 iulie 2010

Frunză Verde de Paris, am înnebunit, precis...

Azi n-am mai îndrăznit să deschid televizorul. Mai stau aşa, până mâine, poate le mai trece.

De când s-a propovăduit “domnu Dan” viitorul preşedinte al României, OTV-ul a început să semene cu un laborator superdotat unde câţiva ingineri într-ale geneticii, beţi muci, dar cu geniul în stare de veghe, fac recombinări luate câte câte s-o nimeri, să vadă ce-o ieşi. Nu-mi dau seama dacă cei care ies pe sticlă sunt “genitori” sau “descendenţi”.

N-am avut puterea să urmăresc decât o singură babă cu basma legată la ceafă, care-şi pusese poşeta de vinilin acolo unde alţii îşi pun conspectele , adică pe masă şi o pipăia din când în când, să se asigure că i-o vede lumea şi să se asigure ea, pe ea, că e o persoană cu poşetă. Adică, o doamnă.

Baba preda sociologie şi economie politică şi, dacă n-ar fi avut de irigat o grădină de roşii cu stropitoarea, pe seară, ar fi inaugurat şi-un curs de morală şi sexologie. Aşa, a făcut doar introducerea şi ne-a explicat că ea, după ce s-a măritat, n-a avut curajul să dea ochii cu ta-su o lună, din motive lesne de înţeles.

Eu n-am înţeles dacă doctrina babei, care se făcea vuvuzeaua poporului ce-o să-l voteze pe domnu’ Dan, ca să ne scape de domnu’ Băsescu, era aia de la care trebuie să purecedem acum, să ne fie bine sau cea la care trebuie să ajungem, când om fi sub preşedintele oteveului şi-al întregului popor.
Nu-mi bat capul cu dacă ar fi posibil să trăim şi actul cinci al comediei româneşti, cu Diaconescu candidat , aşa cum nu vreau să mă gândesc cât o să coste întreţinerea la iarnă. Poate e o fugă de realitate şi mi-o asum.

Am dat pe Realitatea. Era cu Mădălina Manole, mai mult moartă decât vie.
Am dat pe Antena 3. Era Gâdea cu doi-trei psihologi, cugetau la Mădălina Manole. În felul lor, fiecare diferit.
În faţa lui Gâdea era un pahar de plastic, transparent, plin cu apă. Era de-ăla mare, de juma de kil. Apa era până la unde să fi fost 400 de mililitri.
Mă uitam îndobitocită la apă şi mă gândeam la chiloţii lui Cioacă. În mod cremenal şi nesimţit, paharul ăla de plastic, umplut cu material didactic, m-a dus cu gândul la chiloţii lui Cioacă descoperiţi în prăpastie, între Rucăr şi Bran.
Am ascultat ce-am ascultat şi m-am culcat.

A doua zi, luaseră paharul de pe masă şi-o puseseră pe Dana Grecu. Dana Grecu analiza subiectul din punct de vedere psihologico-mămos, cam ca baba lui Diaconescu, aia care dacă nu i-ar fi murit roşiile de sete.

Mi-e greu să recunosc, dar tot trăgeam cu ochiul la siglă, să mă asigur că nu sunt pe OTV. Că n-a trimis Elodia un straniu mesager pe nume Mădălina, să reaprindă focul pasiunii căutătorilor de potcoave de cai morţi şi verzi, pe pereţi.
Nu părea o conspiraţie de genul ăsta. Părea un fapt care se întâmplă câteodată în viaţă. Absurd şi imbecil, dacă nu-l admiţi, întâmplabil, ca o prăbuşire de pod abia construit, ca o intrare cu maşina de pompieri într-o şaormărie, dacă acolo au lăsat-o frânele-i bătrâne.

Apropo de “şaormărie”: singurul comentariu decent inteligent din toată media asupra întâmplării imprevizibilului – s-a sinucis Mădălina Manole – a fost cel prestat de Mircea Badea.
Dar a fost şi unicul care m-a făcut să cred că Elodia se întoarce, se răzbună şi ne salvează de măsurile de austeritate ale guvernului pe toţi, fie că ne numim popor, fie că ne numim populaţie. Că s-a tot mirat de mesajul de adio al defunctei: “vă pupic pe toţi”.
Marfă!
Păi numai Elodia mai pupica în mail-urile ei către presupusul amant sepepist cu “pupici trişti”.

10 comentarii:

  1. Mă bântuie, în ultima vreme, o presupunere: că sunt mai mulţi ţicniţi în lume decât îmi închipuiam eu. Credeam că cei mai mulţi zăluzi la mia de locuitori aparţin plaiurilor mioritice. Probabil pentru că de ăştia de pe-aici mă izbesc eu zi de zi. M-am înşelat, oameni fără minte - dar ce zic eu fără minte, duşi cu capul, de-a dreptul - sunt peste tot. Iniţial, ştirea că o vieţuitoare marină, captivă într-un acvariu din Oberhausen, face predicţii cu caracter sportiv, m-a amuzat.. Iar şi-au găsit televiziunile de la noi un subiect de tocat, mi-am zis, învinuindu-i pe ştiriştii cu pricina, de astă-dată, nejustificat. Nu mică mi-a fost mirarea, însă, văzând cum caracatiţa cu nume băieţesc şi cu domiciliu nemţesc ţine, zile în şir, capul de afiş al tuturor ziarelor şi televiziunilor din lume. Paul în sus, Paul, în jos! auzeai la fiecare buletin de ştiri. Fetele vesele care prezentau emisiunile sportive începeau, invariabil, cu informaţia potrivit căreia caracatiţa Paul a ghicit din nou câştigătoarea cutărui ori cutărui meci de la Mondialul din Africa de Sud.

    Dom’le, lumea asta s-a ţăcănit de tot, dacă şi cei mai serioşi oameni au ajuns să creadă că un biet cefalopod, un octopus vulgaris, hărăzit divertismentului infantil, ,,le are’’ cu pronosticurile sportive. Mai nou, poate pentru ca tabloul aiurelii mondiale să fie complet, câteva dintre cunoscutele agenţii de pariuri sportive, răspândite pe întregul mapamond, şi-au manifestat intenţia de a cumpăra animăluţul marin. De bună seamă, ca să-şi fixeze cotele în funcţie de semnalizarea spre ,,1’’, ,,X’’ sau ,,2’’ a cărnoaselor tentacule. Aşa-i că-i mare grădina Domnului? Şi că, deşi mulţi au sărit gardul, şi mai mulţi au rămas înăuntru?

    Să ne-nţelegem!... Când o ştire picantă face deliciul consumatorului de presă, e în regulă. Când un ziarist prinde din zbor sau prin intermediul unor surse, un subiect menit a aduce în prim-plan senzaţionalul atât de jinduit, e OK. Dar e nefiresc să persişti în ridicarea unei insignifiante caracatiţe, cum sunt cu milioanele în mările şi oceanele pământului, la incredibilul şi – culmea! – incontestabilul rang de oracol. Amuzamentul ăsta, penibil fără doar şi poate, s-ar cuveni să aibă o limită. Şuşaneaua ar trebui să înceteze, iar molusca marină lăsată în plata Domnului, să-şi vadă de naivele ei jonglerii subacvatice.

    Prostia omenească n-are, aşadar, hotare. Pe noi, însă, ne interesează prostia cu care ne confruntăm în mod direct. Prostia conaţionalilor de lângă noi. Pentru că prostia asta, în multe cazuri, prin simplul motiv că produce repercusiuni, ne influenţează existenţa.

    Ciudat, dar la smintelile cu caracter naţional văd cu preponderenţă femei care au trecut de curând prin furcile caudine ale menopauzei. Tot astfel de specimene, dacă mai ţii minte, îi aplaudau de pe margine pe mineri, în '90. Tot ele sunt prezente la parangheliile religioase, cu moaşte, schelete şi alte arătări lugubre. Tot 'mnealor sunt cele care nu scapă o emisiune pe OTV. La boceli, pisiceli şi înmormântări populare, tot ele sunt în primele rânduri.

    Nu vreau să par ridicol, dar nu mă pot abţine să nu te întreb, în calitatea ta de cadru medical: chiar atâtea efecte secundare să aibă menopauza asta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha!
    Sa fiu al drac', renato, daca nu ma facusi sa surad!
    In pofida tuturor ciudateniilor care ni se intampla.
    Chiar imi statea pe limba sa te intreb, inca de pe cand l-au incatusat pe asta micu, domnu Dan, adicatelea. Tot il mai consideri pe marinar raul cel mai mare care ni se poate intampla?

    RăspundețiȘtergere
  3. La tv in ultimul timp sunt numai porcarii, nimic constructiv, asta doar daca urmarezti World, Discovery si alte posturi de gen unde mai ai cat de cat ce vedea. Dan Diaconescu vrea sa-si creasca audienta, este simplu, pentru prostime ceea ce face el acum ii face sa se simta ca si cum ar fi baut energizant.

    RăspundețiȘtergere
  4. Florine,
    Cred că menopauza dă frâu liber unor tendinţe...
    Dacă erai mai pufoasă, aşa, te îngraşi ca porcu'.
    Dacă erai mai bisericoasă, nu te mai dai dusă de lângă poala popii.
    Dacă aveai ochii mai lucioşi şi inima mai zburdalnică, începi să te porţi ca o codană.
    ...Iar dacă erai cam prostuţă, te tâmpeşti de-a binelea. :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Zazo,
    dacă am reuşit eu să te fac să zâmbeşti pe tine, cred că mă duc să mă angajez clovn la circ.
    Serios vorbind, da. Tot mai cred că marinarul ne e răul cel mai mare. Dacă domnu dan se încăpăţânează să se înfierbânte pe ideea cu "preşedintele viitor", eu nu-l văd bine: ori îl bagă ăştia la răcoare, ori calcă pe vreo coajă de banană... Bine n-o să-i fie.

    RăspundețiȘtergere
  6. societate...
    în clipa asta mi-e teamă că nu audienţa e problema lui DD. El are în primul rând o problemă cu capul. În sensul că i s-a urcat la cap.

    RăspundețiȘtergere
  7. Poate ca asta va ajuta:
    http://telecinemateca.com/odessa-in-flacari-filme-romanesti/

    RăspundețiȘtergere
  8. hai hui, mulţumesc!
    Nu-l văd acum, că n-am timp, dar o să mă uit cu siguranţă.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pentru că te văd o admiratoare sinceră a emisiunilor tv culte şi subtile, îţi mai recomand una : "Acces direct".
    Şi aici se dezbat, comentează şi analizează marile probleme ale naţiunii... :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Matilda, abia acum am observat că ai trecut pe-aici!
    N-am prins-o niciodată. Să regret?!

    RăspundețiȘtergere