joi, 26 august 2010

Scrisoare cât se poate de deschisă (2-continuare)

Aşa, madam Mimi!...
Am rezolvat. Cu salată de roşii şi brânză. Piepţii de pui s-au dus dracului, fie înaintea sfântului! Am încercat să-i ajustez din cuţit. A mers numai cu foarfeca.
Din ditamai grătarul, au rămas nişte platitudini. Nu te poţi prezenta cu aşa ceva la cină! Aşa că le-am mâncat neoficial, pe post de rebuturi, cu gândul la populaţiile subnutrite, care te bate Dumnezeu dacă arunci mâncarea.
Tocmai mă pregăteam să încropesc nişte explicaţii care să ţină şi în Instanţă, cum că aragazul n-are „receptor de frăgezime” (vă imaginaţi, doamna Mimi, cât efect aş fi avut cu sintagma asta, în faţa procurorului!), prin urmare, nefiind prevăzut cu termostat, ca maşina de călcat, nu poţi să-l laşi arzând şi să pleci în excursie, lucru verificat şi de mine, când, ce aud?!
„În sfârşit, o friptură ca lumea!”
Doamna Mimi, dacă pe dumneavoastră n-a căzut încă tavanul, din pricina vecinului Rădescu, la propriu, pe mine a căzut, la figurat, aseară.
Adică eu, de ani de zile, mă lupt să prind punctul optim, între „în sânge” şi „prea pătrunsă” şi aseară, când era să vină pompierii, am nimerit-o.

Dar să revenim la ideea de blog, fiindcă asta e esenţială, acum.
V-am dat exemple de cum să nu-l faceţi. Până îmi vine în minte ceva constructiv, continui pe linia asta...

De pildă, indiferent cum îl faceţi, să nu procedaţi ca Ciutacu.
Ciutacu are un blog excelent. Există până şi o prăjitură cu numele ăsta, de ce n-ar fi şi un blog Excelent?
Va’zică ai un blog excelent, accesările curg gârlă, ai subiecte, te ştii bun de gură şi de tastatură, unde e răul?

Răul e că nu-i răspunzi, niciodată, unei femei înnebunite după tine cu „Mai lasă-mă în pace, femeie!”, când ea, cam de patru ori pe zi, ca antibioticul, îşi încheie mesajul cu ceva gen - permiteţi-mi să vă urez, respectuos, bună dimineaţa, deşi nicio dimineaţă pe lumea asta, în ultimele trei miliarde de ani, nu s-a ridicat la nivelul sclipirii dumneavoastră.

Dacă treci peste chestii de genul ăsta cu naturaleţe şi îi banezi (îţi explică domnu Rădescu ce înseamnă) scurt doar pe ăia care nu-s de acord cu tine, înseamnă că nu eşti chiar atât de genial pe cât te vrei şi plăteşti tribut orgoliului, ca noi toţi.
Aşa că, sfatul meu, madam Mimi, este să vă vedeţi lungul nasului şi după ce veţi avea blog.
Mă duc să-mi încerc norocul în bucătărie, iar.

p.s. Duceţi-vă până la Rădescu şi rugaţi-l să nu vă mai bată în ţevi corespondenţa, fiindcă se apropie iarna şi ţevile se vor umple cu apă. Tur şi retur. Indiferent în care a bătut, se răsfrânge în casă.

Admiratoarea dumneavoastră,
renata

3 comentarii:

  1. Deşi am comis indiscreţia de a citi scrisorile adresate doamnei Mimi, tot n-am înţeles ! Doamna aceasta te iubeşte sincer, sincer de tot ? În acest caz va trebui să tratezi cum se cuvine acest sentiment înălţător ! :)
    Sau are nevoie doar de un distonocalm ? ( chiar, s-o mai fabrica aşa ceva?). În acest caz va trebui să-i soliciţi reţeta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Renato, o sa ma dau cu fundu de pamint sa gasesc un alt mijloc de comunicare intre madam Mimi si mine, ca batutul in tevi, intr-adevar, nu e bun. O data ca intre 14 si 17 te risti de numa-numa, si porma, vaca de Vasileasca (o stii) ar putea intercepta mesajul si uite cum te trezesti miine ca urla presa cu noi. Cred ca o sa incerc cu porumbei, chit ca n-am. In schimb, la mine aici e plin de cotofene, si-am auzit ca astea sint mai destepte ca ciutacii. Si, dac-or incepe sa cenzureze internetul, aici e viitorul, in cotofene! Pai iti dai seama (am scris cu mare grija)? Cotofana 2.0!
    P.S. Te rog sa-i lamuresti Matildei grila in care se citeste dialogul (si ambiblogul) tau cu madam Mimi, altminteri va concluziona, negresit, ca sintem luati, cu totii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Matilda,
    Madam Mimi e un personaj semifictiv. Sau sfertofictiv.
    Dacă e să mă intrebi pe mine, eu cred că Augustin Rădescu nici nu stă la bloc, aşa că nu există madam Mimi decât în capul lui.
    Dar a făcut-o să pară atât de vie, scriind despre ea, încât eu nu numai că înclin să cred că există (dacă nu în blocul lui, undeva, în alte mii de blocuri de locatari), dar îmi face plăcere să-i răspund la scrisorile pe care "ea" le lasă la Rădescu pe blog.

    RăspundețiȘtergere