Pictura murală. Consideraţii...

Mă rătăcesc uşor. V-am mai zis?

Da, e o infirmitate de care nu pot scăpa, cam la fel de gravă ca daltonismul, dar la fel de discretă. Mi s-a întâmplat să trag pe dreapta, lângă un taximetrist şi să-l întreb cum ajung “de-aici” în Berceni.  Omul mi-a zis că sunt în Berceni şi mi-a închis gura.

Anul trecut voiam să ajung la contabilă acasă, să-i las nişte acte. Am ratat abordarea corectă a drumului cunoscut şi m-am învârtit vreun sfert de oră pe aleile dintre blocuri, fără succes. Am oprit motorul şi-am sunat-o. Zic:

-          Băi, sunt pe lângă tine, dar nu ştiu cum să ajung.  Toate blocurile seamănă cu al tău, simt că înnebunesc.

-           Calmează-te, zice, e închisă strada mea cu nişte săpături. Uită-te în jurul tău şi spune-mi ce vezi.

Am lăsat ambele geamuri jos şi-am descris zona:

-          Sunt într-o mică intersecţie, pe stânga şi pe dreapta sunt două blocuri de zece etaje, în faţă văd un garaj de tablă vopsit în verde pe care scrie “muie”.

-          Cum  scrie “muie”?!

-          Cu majuscule, cu spray alb, de-ăla de graffiti, conturat cu negru, pe fond verde.

-          Aha!...  Ia-o la stânga, îmi explică ea, apoi faci pe prima la dreapta, o să vezi chioşcul de ziare,  pe urmă, ştii!...

Am ajuns, fireşte, cu bine.

Acuma, că v-am introdus cumva într-o atmosferă propice contemplării realităţii din punct de vedere artistic, să analizăm pictura următoare:

Ea îi aparţine unui profesor de pictură murală, pe numele său din buletin, amintit de mine fără pic de ranchiună şi conotaţii – Ştefan Potop.  Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Piatra Neamţ.

Am putea juca “cinci deosebiri esenţiale între cele două  imagini” şi le-am găsi împreună:

1)      Udrea translatată pe genunchiul lui Pinalti

2)      Udrea epilată pubian

3)      Udrea fără mărgele

4)      Udrea mimând orgasmul

5)      Manşeta cracului stâng al pantalonului lui Pinalti nu se “scoală”, când genunchiul purtătorului flexează.

…Sau am putea  să ne punem mâna la gură, ca orice ţăran prost, umiţi de cum se-ntoarce roata timpului, cu vreo 30 de ani înapoi.

Nici nu îndrăznesc să zic că acest Potop e un timid urmaş al lui Sabin Bălaşa.  Că n-are talentul necesar.