joi, 26 mai 2011

Minutul de bine

Îmbrăţişaţi un copac!
Îmbrăţişaţi România!
...sau măcar un om.

Îmbrăţişează un om!
Unul  care trăieşte  cu certitudinea că pe el nu are cine să-l îmbrăţişeze.
Dacă ţi se pare exagerat să iei în braţe un necunoscut, măcar strânge-i mâna, atunci când el e convins că nimeni nu-l bagă în seamă. Şi dacă există cel mai mic motiv să-i spui “Mulţumesc!”, fă-o!  
E cel mai scurt şi simplu feedback pozitiv.

N-o să salvezi România în felul ăsta, dar cel puţin o să schimbi, măcar pentru un minut,  starea de spirit a unui conaţional. La nivel de “om la om”, n-are nicio relevanţă, însă la nivel de ţară, minutul de bine poate schimba lucrurile în mod neaşteptat şi fericit.

luni, 23 mai 2011

Alte dezvăluiri de la Ogrezeni

Lucia Verona vorbind liber despre carte.
Unde credeţi că se uită?...
Exact! Pe prompter:

duminică, 22 mai 2011

Duminică la Ogrezeni

Nu-i de ici, de colo, să te ducă însuşi autorul  la Ogrezeni, cu matizelu’ personal!
Io zic că e de bine.
D-aia, nici nu voi planta în gară poze de grup, cum rezistă dopul şampaniei, cum ne-a acompaniat căţeluşul vecinilor la masă, prin gard, cum arătau salatele înainte de-a fi mâncate, cum a plouat la întoarcere pe Moşilor şi pe Tineretului era secetă…
Îmi rezerv dreptul să postez o singură fotografie, aia cu locul unde s-au zămislit Nepovestitele întâmplări ale templierilor români
Îmi arog dreptul  de proprietate asupra ei şi sper ca, peste nişte ani, să fac bani frumuşei cu fotografia asta…

marți, 17 mai 2011

Violul secolului

La ora la care scriu, 19:30, ora României, nu mai e ziar care să nu fi tratat  violul secolului.
Povestea sclipeşte ca un diamant cu zeci de faţete.
Un boşorog mega-bogat, posibil viitor preşedinte de franţă, abuzează o Uvrieră Americancă în camera lui de hotel.
Un Boşorog Mega-Bogat şi Mega-Important pe deasupra cade victimă unei înscenări de viol în serie –  oral şi anal. „Serviciile” ştiu de ce.
Soţia Mega-Bogatului-Important  pledează „nevinovat” (o fi ştiind şi ea de ce...).
Cică victima are ADN-ul violatorului sub unghii. Asta mi se pare important fiindcă, dacă n-a fost cu luptă, n-a fost viol.
La noi e invers: cineva are la degetul mic DNA-ul, de-aia nu se întâmplă nimic.

La nivel mioritic, întrebarea mea se rezumă la atât: a fost viol din culpă sau cu premeditare, fiindcă, de regulă, dacă atârni de clanţă cartonaşul cu ”do not disturb”, nu ţi se întâmplă.

sâmbătă, 14 mai 2011

on - off

Am deschis televizorul când deja vorbea Băsescu. Zicea ceva cu ştiu că e greu, dar dacă acum veţi renunţa, veţi pierde tot ce-aţi câştigat…  
Încă vreo cinci minute a ţinut-o pe ideea asta.
Dacă n-aş fi ştiut că e discursul la conferinţa Partidului Drag Lui, aş fi zis că e o luare de cuvânt la adunarea alcoolicilor anonimi. Că şi ăia, tot aşa, recunosc ce greu le e pe uscat, dar se-ncurajează unii pe alţii, s-o ţină tot înainte, să nu se lase, să nu mai întindă mâna după sticlă decât dacă e camuflată în pungă de hârtie.
Sala se îmbăta şi ea cu apă rece, îl aplauda mereu, ca în delirium.
Numai Blaga avea o faţă ca după zeamă de lămâie, cu piei, cu sâmburi, cu coajă cu tot, de-aia gen “Cappy, toată portocala”, numai că lui nu se obosise nimeni să i-o stoarcă, i-o vârâse întreagă pe gât şi-acum se chinuia să respire pe lângă. 
Să sperăm că rezistă până deseară aşa, fără aer.
După zâmbetul şi culoarea cravatei lui Boc, aş putea să jur că voturile sunt deja numărate, câştigă  el, strâns, la diferenţă de-o Pleaşcă, dar câştigă.

Apoi am închis televizorul. De dragul suspansului.
Sper ca Blaga să fie suficient de arondat trup şi suflet partidului, astfel încât să-i strângă mâna învingătorului, la final. N-aş mai suporta ca, la viitoarea mare adunare naţională, peste cinci-şase ani, iar să-l buşească plânsul pe Băsescu, fiindcă  ăsta, contracandidatul de-acum, n-a ştiut să piardă frumos.

marți, 10 mai 2011

Pe marginea găurii

Prea uşor ajungem la concluzii...
Eu vreau să ştiu cum a apărut gaura în talpă.
E din culpă sau cu premeditare? Adică a mers ăsta aşa de mult pe jos (şi dacă da, pe unde?) sau a băgat foarfeca, mişeleşte, în talpă, simulând un exemplu personal?
Ăştia-s pantofii pentru România sau îi poartă nediscriminatoriu, peste tot? E accident sau pildă?
A măsurat cineva, în pixeli, suprafaţa lipsă? E prin frecare sau prin decupare?
Dacă e făcută de mână omenească, atunci e mâna serviciilor, care au prelevat niţică materie primă de talpă, să-şi  facă şi Boc o pereche de pantofiori de "înalt funcţionar"...

luni, 9 mai 2011

Două ştiri şi-o întrebare

Ştirea unu: Oana Zăvoranu a pozat cu un crucifix (considerabil, ca mărime) între sânii goi, pentru revista Playboy. Precizarea „între sânii goi” e valabilă doar pentru posesorii de acnee juvenilă care nu deosebesc nuditatea de marile realizări ale industriei chimice.

Ştirea doi:  La sfinţirea unei biserici din capitală s-a lăsat cu călcare în picioare şi vandalizarea unor elemente de iluminat public,  pentru că era unica ocazie în care femeile, aşa păcătoase cum sunt, prin definiţie,  aveau dreptul să intre în Altar.

Întrebare: Care dintre ştirile astea două este mai îngrozitoare?   

duminică, 8 mai 2011

So, Socaciu...

Va’zică folkistu’ şi cantautorele pesedist  Socaciu s-a gândit să-şi aducă aportu’ în mod pipăibil la bunul mers al limbii române, cerând dublaj şi nu subtitrare, la filmele străine.
Iniţiativa nu putea a se iţi în mintea implicatului decât din două motive: ori întâmpină mari dificultăţi  cu cititul rapid în limba maternă, ori, aceeaşi voce care i-a şoptit soţiei să facă documentare publicitare  cu Udrea,  Fluture şi Boc la TVR , i-a pus şi lui sula în coastă, cu prietenie, şi i-a sugerat că a venit momentul ca cineva să dovedească, într-adevăr, că PSD-ul e un partid de bolşevici imbecili, că nu mai e suficient să pretindă asta doar portocaliii.

Prea bătrână ca să fiu sigură că o asemenea inepţie n-are cum să treacă din proiect în lege, eu îmi permit să cred că, dacă o astfel de  blestemăţie se pune în practică -  dacă o să-l văd pe De Niro dublat de nicolaescu şi pe De Vito dublat de copilu’ minune,  apăi atunci o să vedem şi PSD-ul cu 12% în sondaje.

Că,  dacă PDL-ul i-a luat românului Pâinea de la gură şi el n-a ieşit în stradă, a fost  fiindcă nu-şi putea dezlipi  ochii din micul ecran, unde tocmai se gâdila în urechi cu sexy-vocea lui  Vin Diesel, în “The Fast and the Furious”. Da’ dacă îl lipsesc şi de Circ, s-ar putea să iasă, de plictiseală, fără fast, dar al dracului de furios!...

Îi aştept pe fanii pesedişti să dea o raită prin gară, să-mi explice cum că nu e prea grav, e doar o rătăcire, partid fără uscături nu s-a mai pomenit...

miercuri, 4 mai 2011

Presa, a patra putoare în stat. Fără conotaţii sexuale.

(Ni)micului Boc i s-a cerut, în conferinţă de presă, să explice de ce cară o târlă de sepepişti plus maşinile lor, în propria sa campanie electorală.
Aşa prost (demonstrat) cum e,  Boc a avut o sclipire de tupeu şi-a răspuns „Întrebaţi SPP-ul!”
Presarii au tăcut.
Presarii care au tăcut, fiindcă n-au găsit nicio replică, ar trebui concediaţi de către Răii lor Moguli.

Ştire de senzaţie: Alexandre Dumas a avut doi fii

Pe ăla cunoscut ca fi-su, care a scris  „Dama cu camelii” şi pe ăsta care-a scris „NEPOVESTITELE TRĂIRI ALE TEMPLIERILOR ROMÂNI”, intitulat Adrian Voicu.

Vă zic de pe acum: cartea e dificil de lecturat. Necesită condiţii speciale.
Nu  seara, înainte de culcare, fiindcă se zgâlţâie  patul de râs şi rişti să te bănuiască vecinii de activităţi neintelectuale.
Nu înainte de o temeinică demachiere, în cazul doamnelor şi domnişoarelor, deoarece râsul cu lacrimi antrenează rimelul care,  oricât ar fi el de waterproof şi de bună calitate, odată intrat în ochi, se comportă ca orice gunoi: te ustură.

N-am ajuns decât la pagina 42, dar pe la 41 mi-am dat seama că deţin o ştire de senzaţie şi m-am întrerupt din citit ca să v-o dau.
O să mă întrebaţi dacă am dovezi că şi Adi e fiul lui Dumas ăl bătrân.
Am! Istorice.
În 1833 îl găsim pe primul său născut la internat.
Câţiva ani mai târziu, în 2011, îl găsim pe cel de-al doilea  pe internet.


duminică, 1 mai 2011

Minge la fileu

Theodora îmi ridică o minge la fileu.
Nici nu ştiu de unde să încep...
„Medicament” – zice un urmaş al lui Murphy, "este acea substanţă care, injectată unui şoarece, produce un articol ştiinţific."
Prin urmare, produsele naturale, nu naturiste, că nu umblă în pielea goală, adică acele leacuri de origine vegetală, animală sau minerală pe care noi le folosim în contul unei experienţe de sute, mii de ani, nu sunt medicamente.  Sunt remedii.  Remedii, leacuri...  Ziceţi-le cum vreţi! Numai medicamente nu. Fiindcă nu au studii clinice, au doar studii observaţionale.
Care e diferenţa dintre un remediu şi un medicament?
În medicament există o substanţă activă farmacoterapeutic, adică ea, şi numai ea, ameliorează un simptom de boală sau îi încetineşte evoluţia malignă, poate fi caracterizată prin metode fizice şi şi chimice, poate fi dozată şi – ceea ce e mai important, metodele puse la dispoziţie pentru identificare şi dozare sunt reproductibile. Asta înseamnă că verificatori specializaţi, utilizând aceleaşi metode de lucru, aceleaşi condiţii şi aceiaşi reactivi, vor găsi, pe orice meridian al pământului unde există laborator, o aceeaşi cantitate de substanţă responsabilă de reprimarea unui simptom sau a unei boli, în toate şarjele produsului respectiv.
Remediile naturale, de orice sorginte, păcătuiesc faţă de definirea ca medicament prin următoarele:
-          Nu în toate s-a identificat principiul activ responsabil de efectul benefic, prin transcrierea formulei lui chimice
-          Nu toate conţin, indiferent de momentul şi condiţiile recoltării şi conservării, aceeaşi concentraţie de principiu activ
-          Nu toate  au trecut prin studii clinice, mai ales pentru motivul că acel ceva conţinut n-a fost identificat şi dozat. Au trecut doar testul studiului observaţional, adică  X persoane care au băut în ultima mie de ani ceai de sunătoare, au scăpat de dikinezie biliară sau măcar au reuşit s-o ţină în frâu.
E bine să bem ceai de sunătoare, să înghiţim capsule cu sunătoare în neştire, când ni s-a diagnosticat o diskinezie biliară?
Da şi nu.
N-o să vă explic de ce, o să enumăr doar câteva dintre acţiunile importante: coleretic şi colagog, antiinflamator şi cicatrizant, sedativ uşor şi antidepresiv, diaforetic discret şi diuretic...
Dar nu avem voie să ne expunem la soare, în timpul tratamentului, fiindcă hipericina din sunătoare determină fenomene de fotosensibilizare.
Ei, menţiunea asta e prea ştiinţifică pentru un consum de buruiană! Mai bine o ştergem din prospect. Mai ales că prospectul nu e obligatoriu, în cazul suplimentelor alimentare.
Căci aşa sunt denumite toate acele hapuri capsulate,  toate acele flaconaşe pe care scrie „soluţie”, „tinctură”, „extract”, „elixir”, care se eliberează fără prescripţie medicală şi fără prea multe precauţii, în orice „magazin naturist”.
Am voie să mă raliez directivei europene pe care o incriminează Theo?
Am!
După ce iureşul va trece,  dacă va trece în sens constructiv pentru apărarea sănătăţii şi nu în sens mafiot,  ar trebui să dispară de pe piaţă produsele suspect de bune care, naturale fiind, taie tusea fiindcă au un pic de codeină printre frunzele uscate şi pulverizate de pătlagină, au niţel barbituric pe lângă passiflora şi au o umbră de sibutramină pe lângă licopenul din tomate, bun la slăbit.
Nu.  Vă spun de-acum că n-o să fie aşa.
Vor dispărea produse utile, de neînlocuit cu medicamentele de sinteză existente, cum ar fi OMEGA3 vs. statine. Va dispărea Conezima Q10, un sponsor de nădejde al  cordului nostru,  poate şi L-Carnitina , generosul donor de oxigen în cardiopatii ISCHEMICE.
Să le numim victime colaterale, când erau atât de utile şi prietenoase, în sensul că nu produc NICIU N FEL DE PAGUBE SĂNĂTĂŢII?
Să le numim aşa.
 Şi să ne bucurăm dacă această directivă samavolnică ce le sacrifică va reduce fabricarea de:
-          Produse care nu conţin nimic din ce e declarat pe cutie
-          Produse care trec sub tăcere reacţiile adverse, la supradozaj
-          Poliasocieri nefericite în care fiecare component anihilează acţiunea altuia, dar era suprastoc de rozmarin, ce dracu’ să ne facem?
Undeva, postul Theodorei atinge un punct nevralgic, mistificat: absolut tot ce se desface pe piaţa românească de suplimente nutritive/alimentare, prin reţeaua reală -  farmacii, magazine de tip plafar, dar nu şi vânzări directe pe net, beneficiază de un aviz din partea Ministerului Sănătăţii.
Cum a fost el obţinut, asta e altă poveste...


Simt nevoia, pentru prima oară, să semnez postarea, astfel:
Farmacist normal, cu competenţă în fitoterapie,  fidel, totuşi, balanţei analitice, aia  care cântăreşte la a patra zecimală.
            

Unşii

(lui ElZap)

Cică Dumnezeu îţi dă, da-n sac nu-ţi bagă.
M-am convins cât e de adevărată şi înţeleaptă vorba asta, răsfoind galeria de fotografii cu prinţese invitate la nunta secolului, pe „Gândul”...
Dumnezeu îşi unge trimişii Săi pe pământ  - regi, regine, prinţi, prinţese, când sunt foarte mici şi goi. Pe urmă îi lasă de capul lor, să înveţe să se îmbrace.
Şi uite ce iese: