La ofertă

(Luciei Verona)

Două dezveliri importante s-au petrecut în acest “Întâi de Mai”: statuia Împăratului Traian, pe treptele Muzeului de Istorie  şi noul guvern al României, pe mâna lui Ponta. Ambele au dat naştere la comentarii. Aproape toată lumea s-a înghesuit să analizeze cei doi de “dacă”: dacă e bine că Împăratul apare în penisul gol şi dacă e bine că Rus a fost numit ministru la Interne. 

Dezbaterea continuă, aşa că e prematur să tragem concluzii. Văzând şi făcând…

Totuşi, Lucia Verona pune o întrebare foarte interesantă, în contextul ipocriziei generale: “Care ar fi reacţia, dacă s-ar expune la Bucureşti pictura lui Courbet, “L’origine du monde”…

Primul răspuns e tot o întrebare: UNDE?

Că dacă o expunem pe o simeză, într-o galerie de artă, nu se întâmplă nimic.

Dar dacă o expunem pe domeniul ADP-ului, la liber, în stradă,  se vor contura două cozi.

Una va fi formată din cei care n-au văzut-o încă, în original. Pictura.

Cealaltă va fi formată exclusiv din “piţi” care, observând câţi domni fac coada unu, se vor întreba dacă nu cumva e un nou trend, a căzut epilarea inghinală totală sau parţială -  în formă de inimioară, de fluturaş, de floricică, de trifoiaş, de BMW, de aluniţă -  şi e cazul să-şi pună extensii pubiene, ca să beneficieze şi ele de aceeaşi coadă.

Coada unu va emite păreri. Se vor face sondaje. Domnul Freud se va zvârcoli în mormânt sau se va răsuci agale, zâmbind,  pe partea cealaltă.

Coada doi va face coadă la cabinetele cosmetice. Acestea vor fuziona cu saloanele de coafură: ce se tunde, nu se mătură. Producătorii de ceară pentru epilat de unică folosinţă vor da faliment. După ce toate piţi-urile vor fi beneficiat de implant pubian, vor dori să vâre moartea în concurenţă şi îşi vor lărgi aria de împăroşare. Membre inferioare. Superioare. Perciuni. Pomeţi. Mustaţă. Areole mamare. Axile.

În câteva săptămâni, Planeta Pământ va arăta ca Planeta Maimuţelor, fiindcă segmentul populaţional “piţi” e foarte deschis la nou. Nu cunoaşte limite.

În cele din urmă, organizatorii expoziţiei Courbet – “L’origine du monde” îşi vor lua pânzişoara (44/55cm) şi se vor face nevăzuţi.

Noi vom rămâne cu amintirea că am văzut un Courbet original la Bucureşti.

Problema e  cine le va convinge pe “piţi” că a fost o experienţă vizuală trecătoare,  că nu s-a instaurat lătratul ca formă de comunicare umană.

Concluzie: nu suntem pregătiţi, încă, să luăm lucrurile aşa cum sunt. Noi le luăm aşa cum ni se oferă. La ofertă.