miercuri, 13 iunie 2012

Fan "NONO" pune întrebări. Noi răspundem.

  1. Am înţeles că aţi terminat liceul de muzică şi Facultatea de Farmacie. Aţi oscilat mereu între planul artistic şi cel practic în viaţă? Sau în cazul dumneavoastră se completează şi le-aţi menţinut prezente în mod constant?
R:  Facultatea de farmacie a fost un compromis cu “epoca de aur”, nu mi-am dorit-o.  “Planul practic” îţi asigură existenţa. “Planul artistic” te asigură că exişti.
  1. La ce vârstă aţi început să scrieţi?(nu neapărat lucrări publicate)
R: Dacă e să glumesc despre mine, pe la şapte ani. Făceam rezumatul poveştii pe sub poze, în cărţile ilustrate pentru copii. 
  1. Ce fel de copil aţi fost?
R: În general, cuminte. Şi serios. Ca toţi copiii care studiază un instrument la un liceu de muzică.
  1. Cum a apărut Nono? Aveaţi clar ideea cărţii în cap, sau Nono şi-a creat într-un fel singur destinul?
R:  Nono (povestea) a apărut fiindcă mă intriga moaca lui (a jucăriei). Frământat, încurcat, uimit. Zero zâmbet. Am bănuit că păţise el ceva, înainte de-a poposi la mine în casă.
  1. Cum v-aţi simţit când aţi aflat că Nono va fi publicat?
R: Fericită, nerăbdătoare, emoţionată. Fiindcă era vorba de cartea „NONO”, toate astea la dublu.
  1. O să-şi continue Nono aventurile într-o nouă carte? Sau aveţi in plan alt gen de cărţi?
R: N-am nici cea mai mică idee. Deocamdată Nono îşi ţine un jurnal pe net. Există alte cărţi în plan. Dacă dumneavoastră o să-mi spuneţi cărui gen aparţine „NONO”, o să vă spun şi eu ce consider a fi „alt gen”. Oricum, viitoarea carte n-are nicio legătură cu NONO.
  1. Ce sfat le-ar da Nono adulţilor care au uitat să se bucure de lucrurile mărunte?
R: Nono nu dă sfaturi. Crede în puterea exemplului. El nu s-a bucurat niciodată de lucruri mărunte, fiindcă habar n-are unde sfârşeşte „măruntul” şi începe „importantul”. Ah, dar dacă tot am ajuns aici!... Nono i-ar sfătui pe adulţi să nu mai facă scale etalon cu care să aprecieze „majorul” şi „minorul”. Uite că am dat-o pe la muzică! Şi, ca s-o dăm şi pe la farmacie, dacă Nono s-ar pricepe, ar spune că „orice ACID se manifestă ca o BAZĂ, în prezenţa unui acid mai tare decât el.” Un grăunte de filosofie pentru care merită să studiezi chimia.

9 comentarii:

  1. Interesante întrebări. Eu te-aş întreba încă ceva : cînd publici, te simţi răzbunată pentru "compromisul" de mai sus, simţi că ai făcut ceea ce în forul tău intim ai dorit intens ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Matilduş, eu "public" de câteva zile!
      De răzbunare nici nu poate fi vorba. Nu mă răzbun şi nu invidiez. Supravieţuisc, din ce în ce mai împăcată, pe linia subţire dintre ceea ce trebuie să fac şi ceea ce mi-ar plăcea să fac.
      Dar, dacă tu ai arunca la gunoi o mică valiză de carton şi eu aş fi pe fază, aş recupera-o de la ghenă. M-aş uita câteva zile la ea şi i-aş găsi o faţă nouă, cu puţine vopsele, cârpe, fixatori de culoare. Şi fiindcă pe tine te iubesc, n-aş păstra-o pentru mine, ci ţi-aş înapoia-o, cu noua ei viaţă. În orice gunoi există spiritul lui NONO. Când ştii asta, nici nu mai contează dacă vinzi cu facultate sau fără, la buticul din colţ.

      Ștergere
    2. "În orice gunoi există spiritul lui NONO." - o sa incerc sa fiu mai atenta la ce arunc la gunoi
      De ce ma faci tu sa plang la ora 1:13?
      Nu mai conteaza ... Ma bucur ca te cunosc
      Theodora

      Ștergere
    3. Theo, n-o lua, dragă, melodramatic! Voiam să zic că orice lucru/fiinţă/fenomen despre care zicem că "nu mai e bun de nimic" are dreptul la o a doua şansă.

      Ștergere
  2. deci fanii lui nono au prins curaj :)
    Theodora

    RăspundețiȘtergere
  3. Poti sa ne spui cu cine "ati" dialogat?
    FAN-FAN, dar la ce echipa joaca?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Habar n-am! La echipa cititorilor.De fapt, a cititoarelor.

      Ștergere
  4. http://simonacriste.wordpress.com/2012/06/14/interviu-cu-dactilografa/ multumesc pentru raspunsuri si o imbratisare pentru Nono

    RăspundețiȘtergere