Firma de ţară

 Când îţi faci o firmă, trebuie să o faci expresivă şi luminoasă, rezistentă deopotrivă la mediul diurn şi mediul nocturn. Să nu pară ziua hâdă şi noaptea fermecătoare şi nici invers. O firmă trebuie să te reprezinte apăsător, monoton şi fidel, până ce lumea care o tot priveşte te uită, te pierde din vedere, te confundă cu ea.

Mordechai a propus o înlocuire a frunzei lui Udrea  cu “Gînditorul” de la Hamangia şi a sugerat să găsim noi alte simboluri pentru ţara aceasta, absolut extraordinară, care continuă să existe, în pofida tuturor întâmplărilor reale  prin care trece.

M-am gândit la “Cuminţenia pământului”. Brâncuşi.

Cred că intră în competiţie, graţie autorului. Un nume care rezistă, la nivel planetar, măcar cât cel al lui Bute. Iar dacă va fi, vreodată, de-a lungul secolelor, să se bată pentru păstrarea locului său, toată treaba asta se va petrece lent, fără dureri, cu dalta şi ciocanul, în piatră. E timp de-o bere, de-o ţigară, de-un gând. Nu trebuie să-ţi surprinzi adversarul cu bărbia descoperită şi să i-o tragi la zotcă, cum e în box.

Şi pe urmă, eu zic că nimic nu ne reprezintă mai bine la capitolul ipocrizie mioritică, decât această făptură umilă şi ruşinoasă, de bună seamă feminină  - o făptură, două făpturi – care stă cuminte pe pământ, cu genunchii lipiţi, dar îşi lasă sânii la vedere.

Să nu ne lăsăm impresionaţi de aspectul lor fleşcăit!

 O sută de ani mai târziu siliconul făcea minuni…

Aşadar,  de ce n-ar fi “Cuminţenia pământului” brandul nostru?

Dacă vrem să ne crească ratingul de ţară, am putea-o mărita cu “Gânditorul”.

Căsătoria ar putea fi oficiată de Înălţimea Sa, Coloana Infinită.