Ţara lui Chimir Boc cere prietenia ţării lui Kim Ir Sen

Nu pe facebook, ci pe bune.  O prietenie curată, romantică,  platonică aş zice, fiindcă se mărgineşte la d-ale sufletului -  cultură, învăţământ, ştiinţă şi nu pomeneşte nimic d-ale gurii –  industrie, agricultură, creşterea viermilor de mătase…

Acuma, dacă mă uit la faţa lui Boc, nu mi-e greu să înţeleg cum de-i  căzu coreeanului cu tronc.  Cu ochişorii ăia ai lui, mici şi oblici, cu înălţimea aia a lui, mică şi emilă umilă în faţa şefului,  par suflete pereche.

Da’ ştiţi cum e cu prieteniile astea platonice: nevinovate-nevinovate, şi-odată auzim că a apărut o problemă “cu ochi”!