duminică, 6 mai 2012

"...şi fiţi ungurenii mei!"

De la clipul ăsta  n-am mai râs cu lacrimi, cum am râs azi, la discursul lui Ungureanu, către pedelişti.
Nu, nu dau link pe discurs, că a fost iremediabil penibil.
Jenant. Telenovelisto-meltenesc. De neam prost. Şi, nu în ultimul rând, uasecerist până în măduva oaselor.
Ungureanu trece.
Râsul rămâne.

6 comentarii:

  1. Şi greaţa trece. Cu oranjadă. Hăhăiala rămâne. Deocamdată. Prin parcările super-market-urilor. De-a râsu'-plânsu', zău!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, nu toate greaţurile treceâ cu oranjadă! Pentru unele e nevoie de metoclopramid, că emetiralul s-a scos. Întreb-o pe nevastă-ta!
      Hăhăiala, Florin, e ca spuma valurilor mării: rămâne, puţin, şi după ce pleacă valul. Dar nu muşcă din uscat. E ca şi cum n-ar fi. Ca şi cum n-ar fi fost.
      Eu n-o să mi-l amintesc niciodată pe B. hăhăind. O să mi-l amintesc serios, cu metafora grasului pe spinarea slabului, muşcând 25%.

      Ștergere
  2. Nu, ma, doamna Renato! Ungureanu nu trece, Ungureanu E TRECUT! Sau, daca vrei, Ungureanu e, tot mai mult, o combinatie struto-camilistica de Ioan Oltean cu Udrea, Ingas, DDDTV, Rizdi, Hoara, Toader si Boureanu. E drept, mai da din picioare, din cind in cind, de zici ca-i viu. Politic, evident...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnu' Augustine,
      Să fim lucizi! "pioneru" Ungureanu nu e încă trecut. Trecut eşti când nu mai apari pe sticlă, nici măcar la canapeaua hepilică, povestind cu o mână despre amantă şi cu cealaltă despre soţie sau invers.

      Ștergere
    2. Augustine, la tine pe blog eu am interzis la comentarii. Nu tu, ştiu, gugăl şi blogspot e de vină. Noroc că toanele astea ale lor sunt reversibile...

      Ștergere
  3. Am vazut ca le dai anonime. Nu conteaza, esential e sa te semnezi, ca sa nu-ti zic ceva, fo vorba, sa-mi para rau toata viata!

    RăspundețiȘtergere