Flutur: "Celor din PSD le chiorăie maţele de foame, le e dor de putere."
Udrea:"Felul în care se achiziţionează contractele publice reprezintă jaf pe banul public.”
Vlădescu: “Era foarte uşor să minţim în continuare. Haideţi să avem încredere în poporul român şi să îi spunem adevărul.”
În vreme ce tonomatele de presă, plătite de cei care au vrut să ne fure Sarea şi Poşta, ling hârtii, pe surse, ca să furnizeze dovezi ale “neprofesionalismului, imoralităţii şi iresponsabilităţii” (ce elegant eufemism găsise domnul Bogdan Teodorescu acestor hămesiţi analfabeţi a căror inconştienţă ţine, în principal, de prostie!), ei se înghesuie la autodenunţuri.
Aproape că se cer la puşcărie!
Aproape că ne roagă frumos să le scurtăm chinul de a-şi produce bani, cu nemiluita, pe socoteala noastră.
Aproape că au obosit de-atâta strângătorie şi s-ar retrage la ţară, ori la alte ţări, să se bucure în tihnă de roada furăciunii lor.
Dar noi ne mulţumim să le citim declaraţiile de vinovăţie la gazetă şi purcedem spre o nouă zi de muncă, bucuroşi că avem de unde ne întoarce seara acasă. Bucuroşi că ne mor alţii înainte.
Bucuroşi că, atunci când vom ieşi noi la pensie, poştaşul n-o să trebuiască să sune la uşă nici măcar o dată, fiindcă o să-l aşteptăm noi pe palier, ameţiţi de foame. Poate ăia mai viguroşi, îl vor aştepta direct în stradă.
Poate ziarele autohtone vor scrie, cu litere boldite, despre ieşirile în stradă ale pensionarilor, fără să amintească motivul: zi de pensie.
Presa internaţională va prelua ştirea şi va concluziona că România încă există, fiindcă, iată, mai sunt oameni care ies în stradă.
“În”, “pe”… chestie de traducător!
Udrea:"Felul în care se achiziţionează contractele publice reprezintă jaf pe banul public.”
Vlădescu: “Era foarte uşor să minţim în continuare. Haideţi să avem încredere în poporul român şi să îi spunem adevărul.”
În vreme ce tonomatele de presă, plătite de cei care au vrut să ne fure Sarea şi Poşta, ling hârtii, pe surse, ca să furnizeze dovezi ale “neprofesionalismului, imoralităţii şi iresponsabilităţii” (ce elegant eufemism găsise domnul Bogdan Teodorescu acestor hămesiţi analfabeţi a căror inconştienţă ţine, în principal, de prostie!), ei se înghesuie la autodenunţuri.
Aproape că se cer la puşcărie!
Aproape că ne roagă frumos să le scurtăm chinul de a-şi produce bani, cu nemiluita, pe socoteala noastră.
Aproape că au obosit de-atâta strângătorie şi s-ar retrage la ţară, ori la alte ţări, să se bucure în tihnă de roada furăciunii lor.
Dar noi ne mulţumim să le citim declaraţiile de vinovăţie la gazetă şi purcedem spre o nouă zi de muncă, bucuroşi că avem de unde ne întoarce seara acasă. Bucuroşi că ne mor alţii înainte.
Bucuroşi că, atunci când vom ieşi noi la pensie, poştaşul n-o să trebuiască să sune la uşă nici măcar o dată, fiindcă o să-l aşteptăm noi pe palier, ameţiţi de foame. Poate ăia mai viguroşi, îl vor aştepta direct în stradă.
Poate ziarele autohtone vor scrie, cu litere boldite, despre ieşirile în stradă ale pensionarilor, fără să amintească motivul: zi de pensie.
Presa internaţională va prelua ştirea şi va concluziona că România încă există, fiindcă, iată, mai sunt oameni care ies în stradă.
“În”, “pe”… chestie de traducător!
servus...
RăspundețiȘtergeremi-e teamă că acesr "scenariu" descris de tine este la un pas de a se întîmpla...
toate cele bune!
Sumbru viitor. Dar adevărat.
RăspundețiȘtergereEu mă număr printre "fericiţii" beneficiari de pensie pentru care îi sunt recunoscătoare guvernului. Atît de recunoscătoare, încît sunt nerăbdătoare să-l văd după gratii !
Bună seara, Flavius!
RăspundețiȘtergereProbabil că am, încă, un procent minuscul de speranţă că în ultima clipă se va întâmpla ceva dumnezeiesc, miraculos, şi asteroidul conţinând acest scenariu ne va ocoli.
Matilda,
RăspundețiȘtergereînfrânează-ţi nerăbdarea! Nu vor ajunge după gratii.
Doar în filme răii plătesc.
Mesajul meu e clar. Haideti sa-i mai bagam undeva pe politicieni si sa gandim mai departe de atat. Mai departe de politic. Omenirea dispune de mijloacele instaurarii unei oranduiri apolitice. Politicul nu reprezinta motorul unei societati, ci doar modul prin care aceasta este mentinuta, blocata si respingatoare la spiritul timpului schimbarii. Sa gandim la posibilitati!
RăspundețiȘtergereGlen, ţi-am citit amintirea din 89. O bucăţică bună, literar vorbind!
RăspundețiȘtergereAltminteri, putem gândi la posibilităţi, numai că rămânem cu gânditul.