marți, 1 iunie 2010

Tristeţea femeii de serviciu

Când a intrat pe uşă, nici n-a trebuit să mă uit în ochii ei, a fost suficient să-i ascult jelania paşilor târşâiţi cu amar, ca să-mi dau seama că ceva grav se întâmplase.
A zis "bună dimineaţa" cu oftatul care codifică mesajul “mi-e rău de nu mai pot, dau un pic cu mopu’ şi-atât” şi s-a trântit pe scaun, cu fruntea în palmă.

Oftatul numărul doi, fără text, ăla care s-ar transcrie aproximativ prin “ffffuu” expirat din adâncul sufletului, m-a pus în gardă, să n-o întreb nimic, mai ales să n-o întreb ce-o doare fiindcă e într-una din zilele alea nasoale când “o doare toate alea” şi niciun hap n-o ajută, nu s-a născocit încă un medicament pentru dureri fără etiologie şi fără localizare.

Mi-am făcut de lucru discret pe lângă ea, în momente de-astea e bine să n-o deranjezi, dar nici să n-o tratezi cu indiferenţă. Tre’ să te comporţi normal, dar nuanţat. Adică situaţia e sub control, dar se poate oricând deteriora iremediabil, aşa că puţină sobrietate nu strică.

A venit şi mult-aşteptatul oftat numărul trei, se scrie cu “aîh”, dar nu e sunet de piept, e sunet de cap, mai subţirel, mai pirpiriu, începe între sprâncene, care se apropie făcând o cută şi se desăvârşeşte în faringe, unde prinde glas.

De regulă, după un asemenea suspin, îmi cere o fiolă de calciu şi în următoarele două ceasuri îşi revine complet, câteodată spectaculos – prinde chef de spălat vitrinele din proprie iniţiativă.
Aşa că am ciulit urechea, s-o aud p-aia cu calciul, să ne potolim, să ne-apucăm de treabă.
Trec minutele în tăcere. Nici nu dă vreun semn că şi-ar reveni de la sine.

Până la urmă nu mai rabd şi-o întreb:
- Da’ ce-aveţi azi, de sunteţi aşa dărâmată?
- Nimic, zice. Nu e niciun fel de grevă. Circulă toate! Maşini, tramvaie… Toate!

21 de comentarii:

  1. Cred că femeia de serviciu nu știa că toate revoluțiile, răscoalele, grevele și alte chestii de-astea sunt din timp pregătite de cine trebuie. Altfel n-au nicio șansă de reușită.

    Alta e treaba cu ce cred participanții la ele, istoricii, scriitorii, pictorii, etc. Ultimele categorii nici măcar nu cred, dar se prefac. O fac contra-cost.

    Poate chiar ”schimbările democratice” prin vot.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru o femeie de serviciu, este absolut scuzabila neintelegerea ei. Tot ce se intampla, de la "marele" miting si pana astazi, reprezinta un joc de glezne, un fel de studiu pe care-l fac pugilistii in prima repriza.

    Meciul nu are deocamdata miza! Sunt simple proteste pe baza drobului de sare, fiindca aproape nimeni nu-si poate inchipui ca prabusirea veniturilor va depasi limitele trambitate si prognozate. Toti protesteaza pe baza unor scenarii pe care le banuiesc dar nu le simt.

    Asteptati ca "asomarea" raspunderii sa treaca de motiunea de cenzura si de Curtea Constitutionala. Sa devina legi. Atunci, femeia dvs de serviciu o sa ofteze din alte motive, printre care si acela ca s-ar putea sa ramana fara obiect de activitate ...

    RăspundețiȘtergere
  3. E greva imbuibatilor, d'aia n-are zvac!
    Sa vedeti cand o iesi multimea flamanda si disperata dupa primele facturi la intretinere, nesubventionate.
    Ai face mai bine sa-ti pregatesti din timp obloanele, renata, ca nici unul dintre noi nu va scapa nechelfanit.
    Atunci si Mariana ta si a mea o sa-si inghita oftatul si o sa dea cu ciomagul!

    RăspundețiȘtergere
  4. zazanie, cred ca visezi :) romanii sunt mult prea ancorati in "'oi face si eu ce face toata lumea", sau, batrinescul "multe-am tras si nu ne-am ras, nici de asta nu ne-om tunde". o fi bine, o fi rau?

    RăspundețiȘtergere
  5. N-am zis ca ne paste inc'o revolutie, under!
    Da' batar cativa bolovani in termopane tot trag nadejde(sic) de la "psihici" daca nu de la "handicapati".
    In satu' meu nu s-a tras macar un glont la revolutie dar pe farmacistele mele tot le-au fugarit cateva "revolutionare" de la Confectia care n-au avut acces la banala vata, pe vremea impuscatului.

    Cat despre greva de ieri si de azi, imi vine sa ma tavalesc pe jos de ras(vorba unei "prietene"): s-au aflat in greva functionarii publici(adicatelea cei pe care tre' sa-i astepti sa-si bea in tihna cafeaua ca sa-ti elibereze fo hartoaga ), imbuibatii din penitenciare (intre doo betii crancene), vamesii(parol!)si cei mai napastuiti dintre sanitari- platiti cu cate doo mii de coco (intr-o tara unde venitul minim garantat e de doo sute).
    "Greva imbuibatilor", cum iti zisei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Biata femeie (de serviciu)... O rara avis pe piaţa muncii din România, ţara în care primele rase la orice disponibilizare de personal sunt chiar ele, femeile de serviciu. Cea de care ne vorbeşti tu, Renata, e o privilegiată, de vreme ce-a rămas în funcţie. Abia aştept să văd o răscoală în care mop-ul şi mătura vor juca un rol esenţial, pe ritm de pinguin bătut în cap cu ouă de Paşti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Doamnei Zoe Petre şi Matildei...
    eu mulţumesc, pentru generozitatea calificativului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Augustine,
    fiindcă ne-am obişnuit cu saluturi muzicale...
    De data asta chiar nu contează piesa, ci interpretul.
    http://www.youtube.com/watch?v=TZ860P4iTaM&feature=channel

    RăspundețiȘtergere
  9. ElZap,
    nu numai că nu ştia că toate astea sunt pregătite cu minuţiozitate să fie spontane, dar îşi pusese toate speranţele în greva cu pricina. Pentru ea însemna o zi liberă. Dar nu aşa, oricum... Ci obţinută eroic. M-ar fi sunat pe la 8 şi 10 din staţie să-mi spună că stă de un ceas în stradă şi nu trece nimic. Eu i-aş fi zis, lăsaţi, nu vă necăjiţi, întoarceţi-vă acasă. Ne vedem mâine.
    Dar n-a fost să fie! Bâlbâiala şi discreţia greviştilor noştri au dezamăgit pe mulţi. Iată, şi pe unii care lucrează în privat!

    RăspundețiȘtergere
  10. Alexandru,
    Femeia de serviciu e doar o metaforă vie, întruchiparea zicalei "unde dai, şi unde crapă!"
    Ea e una din cele câteva milioane care ori nu se duc la vot, ori se duc şi pun ştampila la mijlocul buletinului, ori o pun pe Băsescu fiindcă a zis cel mai des cuvântul "popor" şi e un om pe înţelesul ei, adică bea şi "se riscă" la volan, mai scapă o înjurătură, mai plânge în direct, mai vine la OTV... adică e d-al nostru, ne susţine...

    RăspundețiȘtergere
  11. Zâzanie,
    Mi-e teamă că şi tu, şi eu, am căzut demult în groapa Marianelor! Pe când ni se pare că le dăm de muncă, le plătim salariul, le înţelegem problemele (ai observat că importanţa problemelor personale creşte invers proporţional cu gradul de calificare în muncă?), ele de fapt ne ordonează destinul, ni-l nuanţează, ne aleg preşedintele, pun guvernul, şi ne privesc chiorâş că n-au fost libere de Rusalii...

    RăspundețiȘtergere
  12. Florin,
    Crede-mă, o femeie de serviciu e rara avis în lumea halatelor albe. S-o faci să accepte că datul cu mopul nu poate fi plătit ca datul reţetei, fiindcă tot de un dat vorbim, nu de un luat, e dificil. De aceea va fi ultima concediată.

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc, metafora dvs a fost echivalentul unei mingii ridicate la fileu pentru mine. Si eu am considerat-o ca fiind o metafora, un motiv ca sa-mi etalez parerea mea.

    V-as ruga sa faceti un exercitiu de logica. Sa presupunem ca ati fi bugetara si ca faceti parte dintr-un sindicat. Aveti in fata situatia de astazi, respectiv probabilitatea de a pierde 25% din salariu, dar mult mai mult din puterea de cumparare. Probabil ca ati fi disperata dar, ati mai pastra in suflet un sambure de speranta ca ceea ce se anunta nu se va intampla. Vine presedintele sindicatului si va solicita sa participati la o greva de intimidare sau de solidaritate. Impulsul de moment probabil ca ar fi: pe ei, pe mama lor! Apoi, va cheama directorul, un individ numit pe criterii politice si va cere sa va treceti optiunea (greva sau nu) pe un tabel. Sunt sigur ca in acel moment aveti primul fior rece pe spate. Apoi, in timp ce va ganditi la ce rubrica sa semnati, incepe sa vorbeasca asa, ca pentru el, despre disponibilizari iminente, posturi blocate pentru cei care nu sunt loiali etc. Aveti probleme financiare, familie care nu poate trai fara ajutorul dvs, in timp ce anunturile balmajite de la o zi la alta inca nu sunt palpabile. Va intreb, sincer, ce ati face?

    RăspundețiȘtergere
  14. Domnule Alexandru,
    sunt un caz atipic. Îmi pare rău!
    Cu ani în urmă, am părăsit un post foarte bine plătit, prin demisie, pentru că patronul, înloc să-mi spună că a utilizat toate încasările pentru o investiţie personală şi că producătorul extern nu ne mai livrează marfă nouă fiindcă n-am achitat-o pe cea veche, mi-a sugerat că ar trebui să ne reorientăm spre alte impoturi, că se trăieşte mai bine din vată şi seringi, că medicamentele pe care le importam noi tind să devină depăşite moral. Ceea ce era o prostie. Cel puţin 5 ani de zile dispariţia acelor importuri au lăsat un gol pe piaţa farmaceutică, din punct de vedere farmacoterapeutic. Adică nu existau sinonime.
    Am plecat fără să am măcar o ofertă de muncă. Am petrecut un Crăciun plângând. A urmat o perioadă în care renunţam la mâncare pentru ţigări..
    Nu insist pe scenariul ăsta fiindcă ar putea părea contrafăcut.
    Prin urmare, răspunsul meu nu va fi util raţionamentului dumneavoastră.
    Totuşi, vă răspund: nu lucrez niciodată pentru un director care m-ar putea şantaja cu concedierea. Dacă nu mă acceptă exact aşa cum sunt, cu tot ceea ce cred, cu spusul meu pe şleau, plec înainte de-a-mi arăta el uşa. Cu orice risc.

    RăspundețiȘtergere
  15. Re,
    zisesi ca putem aduce orice?
    atunci uite una de descretit fruntile.
    ale tuturor femeilor si-ale barbatilor care stiu de gluma.... pentru ca de fapt tipa de pe plaja nu stia sa caute iar duhul era chior:))))

    O tipă se plimba pe plajă, când deodată dădu peste lampa fermecată.

    O ridică, o frecă şi apăru Duhul. Tipa încântată îl întrebă dacă îi poate îndeplini trei dorinţe.
    Duhul zise:

    -"Nu. Datorită inflaţiei, datorită veniturilor reduse în ţările lumii a treia (incluzand Romania), datorită competiţiei globale, nu-ţi pot îndeplini decât o singură dorinţă. Deci, care ar fi aceea?"

    Tipa, fără ezitare, spuse:

    - "Vreau să fie pace în Orientul Mijlociu! Vezi harta asta? Vreau ca toate ţările astea să înceteze să se războiască!" .



    Duhul se uită la hartă şi exclamă:

    - "Doamne Isuse, femeie! Aceste ţări sunt în război de mii de ani! Sunt eu meseriaş, dar nu chiar atât de meseriaş! Nu cred că asta se poate face, aşa că pune-ţi altă dorinţă!"


    Tipa se gândi un minut şi spuse :

    - "Ei bine, niciodată n-am fost în stare să găsesc bărbatul potrivit. Ştii tu, un bărbat care să fie atent şi amuzant. Căruia să-i placă să gătească şi să ajute la curăţenia casei, care să fie bun la pat, căruia să-i placă părinţii mei, care nu se uită la emisiuni sportive şi care să fie credincios.

    Asta îmi doresc... un partener de suflet!"

    Duhul privi lung, oftă adânc şi spuse:

    - "Mai dă-mi să văd, dracului, încă o dată, harta aia!!!"

    RăspundețiȘtergere
  16. Renata,
    revin...ce bine-mi pare ca pe timpul noptii dai drumu' la caini ca sa pazeasca batatura:))))))

    RăspundețiȘtergere
  17. Bun bancul, Hai-Hui!
    Doar pentru femei, cred! Bărbaţii nu se simt în largul lor ascultându-l...
    Da' poate că şi ei vor gusta ultima replică, măcar la nivel literar:
    ""Mai dă-mi să văd, dracului, încă o dată, harta aia!!!"
    Perluţă! :)))))

    RăspundețiȘtergere
  18. Hai-Hui Echivocu'2 iunie 2010, 22:01

    Re,

    N-ai priceput ca-i doar un banc?
    Si ca "NO, Berbantii" suntem the best?


    Not the Beast;)

    RăspundețiȘtergere