Am văzut 25000 de români fericiţi

25000 de bucureşteni au vizitat ieri Marele Stadion. M-am bucurat pentru doctorul primar, fiindcă n-aş fi vrut să fiu în locul lui dacă n-ar fi venit decât o mie de oameni, adică nimeni.

L-a terminat, e frumos, e “la standarde”, ne trebuia.

25000 de inşi s-au dovedit interesaţi să-şi petreacă după amiaza pe Stadion, să vadă ei, cu ochii lor, cât de mândru străluce în soare şi  cum e pe “noctrună”.

Drept să spun, mă aşteptam ca media de vârstă a vizitatorilor să nu depăşească 30 de ani, dar am văzut puhoi de pensionari şi, o babă cu pălărie de paie căreia i s-a luat un scurt interviu, a zis chiar “Uau!”, pe post de comentariu. Adică era impresionată peste poate, abia mai putea să dea cu interjecţia în microfon.

Am văzut 25000 de români fericiţi cărora li se luase o piatră de pe inimă, le juca mândria patriotică în ochi şi li se părea că ăsta e primul pas decisiv spre “şi noi avem viitor”. 

Probabil că la iarnă, doamna în vârstă care a făcut “Uau!” o să facă la fel, dar pe alt ton, când şi-o plăti întreţinerea. Păcat că n-o s-o dea şi atunci  la televizor!

25000 de oameni, oameni buni, au găsit destule resurse de confort interior ca să VIZITEZE un stadion nou, modern, extraordinar, ca pe un muzeu în care n-au fost aduse încă exponatele, ca pe o piscină care n-a fost încă umplută cu apă şi delfinii n-au terminat dresajul.

Unde dracu’ erau ei, a doua zi după furtul Robertei din Parlament?

De ce n-au găsit un pic de timp liber să li se alăture lui Mircea Badea şi lui Victor Ciutacu, la protestul împotriva CENZURII?

De ce nu vizitează gardul Cotroceniului, o dată pe lună, cerând schimbarea preşedintelui?

De ce nu picheteză  sediul Casei Naţionale de Sănătate,  ca să afle răspunsul la întrebarea “Unde se duce procentul NOSTRU vărsat la Sănătate?”

De ce nu se strâng, pur şi simplu, la Kilometrul Zero, în Piaţa Universităţii, într-o sâmbătă oarecare, să strige că nu mai vor gondole în păduri, parcuri pe islaz, micşorări ale reducerii veniturilor, guvern portocaliu, convorbiri telefonice ascultate, tartrazină în alimente?

De ce?

De ce se mulţumesc cu o perlă într-un rahat şi nu le dă prin minte să ceară eradicarea rahatului din jurul perlei?

Aveţi vreo explicaţie?

 Fiindcă eu n-am.