Agentul de vânzări 007

 În seara zilei de 23 august a.c., acceleratul 1746 care circula pe ruta Satu Mare – Bucureşti a ajuns la destinaţie cu o întârziere de 75 de minute, fiindcă la intrarea în gara Predeal trenul a călcat un om, din dorinţa ultimului.

Observaţi că am reuşit să evit cuvântul “sinucigaş”, deşi despre el e vorba în ştire, chiar şi aşa cum am formulat-o eu.

Câte accesări aş fi obţinut cu postarea asta? Vreo zece. Toate ale mele, ca să verific dacă îmi lasă cineva vreun comentariu.

Nu foloseşti cuvinte-cheie, ca:  sinucidere, crimă, viol, escroc (nu eXcroc, cum continuă să pronunţe prompteristele televiziunilor), trafic cu carne vie, nuntă, botez, înmormântare, Vârciu, nu te bagă nimeni în seamă.

Agentul de vânzări 007, ex-comersant de uşi de garaj, s-a orientat cu mult mai bine. Aflat la doi metri de scena descrisă mai sus, deschide laptopul şi scrie pe genunchi, la cald, direct în blogul său:

“Daca vrei sa te sinucizi, du-te-n p***a ma-tii si fa-o pe pustii, nu intr-un loc public. (…) Salvarea unor asemenea personaje nu e o miza. In cazul sinucigasilor eu as chema Rebu, nu IML-ul.”

Paragraful face înconjurul netului. Dacă scrii pe Google doar “p***a ma-tii si fa-o pe pustii”, aşa, cu trei steluţe, respectând decenţa ortografică a autorului, ţi se aştern la picioare zeci de titluri de articole în care se vorbeşte numai şi numai despre acest  Mirel, fost vânzător de uşi, acum consilier la uşa unui ministru care se trage, la rândul său,  din consilier prezidenţial.

Simt nevoia să-i mulţumesc post mortem acelui anonim sinucigaş, deoarece, graţie gestului său disperat,  a aflat o lume întreagă, inclusiv eu care nu ştiam, cine pe cine consiliază în ţara asta.

De unde trebuie să porneşti ca să devii o persoană importantă: de la vânzări anterioare de case, butelii, uşi de garaj…  Vânzare să fie!

Într-o societate normală  ar fi fost de mirare ca numitul Mirel, cu gândurile lui, cu convingerile lui, cu monstruosul lui egoism (mortul i-a stricat ultima impresie de vacanţă), să devină sfătuitorul celui care se ocupă de instituţia muncii şi protecţiei sociale. Ba, poate, câţiva cetăţeni mai năbădăioşi i-ar fi aruncat blogul în aer şi i-ar fi spoit uşa casei cu conţinutul unei eco-toalete publice.

La noi l-au invitat televiziunile la dialog constructiv moralizator, desăvârşindu-i notorietatea.

Pe când un proiect de lege care să oblige familiile sinucigaşilor la plata unei amenzi usturătoare pentru tulburarea liniştii şi fericirii publice?