Picnic la marginea drumului

Blondul din fotografie

Este poney-ul Ilie.

De fapt, răspunde la numele de  Marian.

I-am zis eu, Ilie, de dragul rimei, de dragul lui Gellu Naum.

Mănâncă exclusiv pere. Perele pe care le vinde stăpână-sa, la marginea drumului. Amândoi au o afacere confortabilă, sub formă de picnic la marginea drumului, fără bani europeni, foarte aproape de graniţa cu Ucraina.

Sinceră să fiu, mi-a plăcut ideea: producător de pere cu şase lei kilu, asigur consumul.

De îndată ce te apropii, ca turist, de grămada de fructe, Ilie, alias Marian, nechează pofticios-plângăcios. Te supui. Scoţi şaizeci de bani din portofel şi-i procuri o pară din  livada proprie. Apoi pe a doua. La a patra pară, ţi l-ai împrietenit pe viaţă. La a cincea, te loveşte ghinionul: un nou turist îi furnizează prima pară, din punctul aceluia de vedere, a şasea, conform calculului tău. Una peste alta, asociata lui a vândut un kil de pere din care tu nici n-ai apucat să guşti.

Cu alte cuvinte, mi-am petrecut vacanţa în România.

Asta voiam să vă spun.