Am primit-o pe mail, de la un prieten, n-am furat-o.
Nici el n-a furat-o, că m-am interesat. A luat-o de pe net, cu copy paste, la liber. Netul o are de pe un blog intitulat “Untitled”. A ajuns acolo de pe un alt blog – “Parraseando”.
Acuma eu, când am văzut-o aşa orfană şi fără adăpost, m-am gândit s-o aduc în gara noastră.
S-o găzduim câteva zile, până trece iureşul din vămi.
Îi dăm un ceai, de păducel, mai scade tensiunea.
Mă gândeam s-o ascund în sala de aşteptare, să n-o vadă cineva, să-i căşune pe ea, că de unde atâţi pioni la negru.
Mai bine o vâr la biroul de obiecte pierdute. Conform legii, la noi nimic nu se pierde. Cine are de câştigat, câştigă totul. Poate o fi acum un hop de încetare a plăţilor, o lună, două, maximum 29 de zile, dar ne revenim. Pionii care trebuie albiţi se întorc la lucru. Care n-ai ce le face, că aşa i-a lăsat Dumnezeu, ca pe Bercea, îi mai reciclăm, recicălim, le atragem atenţia să fie mai atenţi pe viitor, să nu mai bage şpaga muncită în coşul de gunoi că e păcat, să nu se mai iubească prin gherete, să încerce pe tunuri…
Până la urmă, am ales: o lăsăm aici, pe peronul unu, la vedere.
În fond, până şi trenul prezidenţial, tot la peronul unu trage!
+(3).jpg "NONO")
Renata dragă, parcă lipsesc cîţiva nebuni şi regina magiei albe...
RăspundețiȘtergere@ Madalina,
RăspundețiȘtergereIntai felicitari!
Mai apoi, lasa-ma sa ma hahai putin:
Haha, faina remarca:))
Restu' de nebuni, adica "cei mai cei", cre'ca's ...undercovered.
Ii afli mai mereu printre pionii negri;)
Iar regina magiei albe cre'ca face marginea arenei, dupa usi inchise;)
Da' parca era, pa vremea mea, "biroul de obiecte gasite". Ca cum poti tu - scuzati - sa umpli un birou cu obiecte de le-ai pierdut, cum ar veni adica ca nu - scuzati - le ai. Deci nu se egzista!
RăspundețiȘtergereAsta de-l pomenisi tu e un birou virtual, si-l face aia de le pierdu. Pa obiecte. Sau pa incredere. Sau pa sperante. Care ce-a avut si ei ...
Si sa stii si tu, da la mine, c-am trecut p-acolo si m-am interesat, ca asta numa sah nu e; asta e un pokeras da ordinali, si sa joaca numa si numa in cacialmale! Am zis. Hau!
Revin cu 24.000 de scuze (ai inteles, desigur, exact ce trebuie)ca am uitat sa te felicit pentru titlul regretabil de amfoter (dar prin asta nu mai putin important, si nu mai putin meritat!) pe care ti l-a acordat un juriu usor confuz.
RăspundețiȘtergereAsadar, mai bine mai tirziu: FELICITARI!
Matilda,
RăspundețiȘtergereîncă mai lipsesc nebuni?!
Cât priveşte regina, dacă e aia la care mă gândesc eu, nu e a magiei, ci a măgăriei. Si nu lipseşte, e chiar ubicuă.
Hai Hui, de ce nu eşti atent? Ai încurcat numele doamnelor între ele.
RăspundețiȘtergereAugustine, parcă se numea 24 mila baci, nu scuze! :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru felicitări.
Tu n-ai citit ce se şoptea la gala premiilor, că s-au dat numa pe şpagă?! S-au autodenunţat concurenţi grei! :)))
Acum, cu biroul ăla, nu ştiu ce să zic...
Să admitem prin absurd că Boc ar merge cu trenul şi ar PIERDE ceva, postul de premier să zicem. Crezi că l-ar căuta la obiecte GĂSITE? Are el atâta minte în cap, încât să priceapă punctul de vedere al gării?
Da, ma, Renato, dar noi ne coborim la mintea lui?
RăspundețiȘtergereAsa e, Mada, Mati, le-ncurc rau de tot...
RăspundețiȘtergereScuze ambelor doamne.
Si tie, gazda buna:)))
Fără glumă, Augustine, cred că la gara-gară, aia adevărată, cu trenuri, bufet, scuipători, chioşc de ziare etc, îi zicea "de pierdute", nu "de găsite"... Aş suna la Gara de Nord, să-ntreb, dar nu cred că mai există categoria asta de birou. Cine-şi mai permite,în zilele noastre, un asemenea spaţiu? Poate că acum îi zice "Ce-am găsit, al meu să fie!".
RăspundețiȘtergereOf, Renato, off! Sigur ca asa-i zicea, pa vremuri, pastele lor de comunisti. "Obiecte pierdute", unde chiar aveai sanse sa-ti regasesti umbrela, aragazul sau copilul. Ca sa nu fii nevoit sa faci altu.
RăspundețiȘtergereSi daca stau si ma gindesc umpic la treaba asta, ma cam ia pa sira! Adica erau oameni, poate chiar Oameni, p-atunci, care chiar gindeau in termenii astia: e al meu, nu-i al meu, mi se cuvine, nu mi se cuvine, e frumos sa, nu-i frumos sa. Sigur, n-aveam computer, Gugal nu se nascuse, Base saracu inca n-ajunsese la Anvers, sa vada si el ce rau e pa la capitalistii aia; dar, mai presus de toate, eram tineri si frumosi si visam sa fim maturi si destepti. Cita naivitate!
Bine-a zis cine-a zis: ai grija ce-ti doresti, ca poate se-ndeplineste! Ce-am dorit, am primit!
Nu mai sintem nici suficient de tineri, c-am pleca in Botswana, unde se cistiga bani frumosi, sa luam viata de la inceput! Nici destul de naivi nu mai sintem, sa ne extaziem in fata tabloului luminos si portocaliu pe care ni-l zugraveste inca-purtatorul de brasoave al guvernului, domnu Emil (il stii, ala mic de respira din ce in ce mai greu!)
Nu, nu cred ca mai exista biroul ala. Ca m-as duce acu, in creierii noptii (pa jos, ca nu mai circula tramvaiele alea de noapte, ca pa vremuri)sa-ntreb:
Tovarasa, da' fo speranta n-ati gasit cumva, n-a adus nimeni? Era una mai asa si-asa, nu prea mare, da nici mica, doi lei dadusem pa ea, era noua-nouta ... Hai uitati-va nitel, va rog frumos, poate totusi ...
Si parca am un gol in stomac, asa, un fel de "Golul Marianelor", da' nu stiu cu ce sa-l umplu!
Năşică, eu nu îţi pot reproşa decât culoarea pieselor de pe tablă. Culoarea mea!
RăspundețiȘtergereNu este corect!
Piesele de pe tabla de şah pe care o analizaţi au altă culoare.
Nu amestecaţi şi negrul, care este o culoare serioasă, discretă şi distinsă!
Pentru că nu are de-a face cu jocurile de noroc şi probabil nici cu şpaga, felicitări pentru premiul câştigat!:)
Augustine, exceptând faptul că ai dreptate, nu te recunosc! Păi de-aia ne-am făcut noi blog, să vorbim de speranţă?!
RăspundețiȘtergereSperanţa moare ultima. Numai că noi trăim în buclă temporală. Am parcurs 20 de ani în cerc, ca să ne fie cam ca în '89, minus presa şi vegeta, pe care le iei acum la liber, de pe raft. Păi, în buclă, speranţa poate deveni din ultima, prima. Ca la căluşei. Nu ştii cine pe cine alergă. Vreau să zic, oarecum în spiritul biblic, că cei din urmă pot fi cei dintâi.
Da, Baghi!
RăspundețiȘtergereNegrul e o culoare distinsă, sonoră, impunătoare.
Dar până şi în negru se deosebesc nuanţe.
Aici, pe tabla de şah, avem de-a face cu un negru mai "petroleum". 99% e la negru, 1% e cu chitanţă.
TU, cu blăniţa ta, eşti la negru absolut.
N-ai niciun amestec în amestec.
Apropo, ştii că în chimia analitică se foloseşte un indicator - "albastru de Berlin"?
Asistentul meu de acum 25 de ani, un machitor priceput şi-un mare stăpânitor al materiei pe care ne-o preda, îl poreclise "albastru de miliţie", ca să ne dăm noi, studenţii, mai repede seama, ce albastru căutăm.
Deci, năşică, speranţele mele într-un
RăspundețiȘtergere"negru de Baghi", pot fi îndreptăţite, nu-i aşa?
Vazut-ai, cumatra draga?
RăspundețiȘtergereStoiceasca a anuntat o scoala de gurnalisti unde cu 1500 coco poti deveni gurnalist cu patalama. Nu te tenteaza?
Zâzanie,
RăspundețiȘtergerenu, mulţumesc de informaţie.
AC/DC
RăspundețiȘtergereFiind ieri cu treburi pe la Universitate, din senin, asa cum fuge cite-un fir la un ciorap de dama, m-a izbit una dintre acele dureri de cap care te pot face sa spui ca mai bine n-aveai. Dupa doar citeva momente de panica, mi-am amintit ca stiu eu o spiterie unde anglocalminul e, inca, la liber. Realizind ca limanul e aproape, durerea s-a diminuat brusc pina aproape de zero absolut. Cum insa sint un tip care nu prea lasa lucrurile la jumatate, mi-am continuat drumul catre tinta propusa. STUPOARE! Spiteria cu pricina intrase, pe nepusa masa, in renovare. O asemenea gafa de planing farmaceutic n-am mai pomenit de cind s-a infiintat, in Romanica, pseudoeconomia de piata! Pai cum sa intri in renovatie chiar in preajma lui 1 Martie cind, vezi bine, valuri valuri de clienti ar fi dorit sa ia cu asalt farmacia, fie si doar pentru a consolida traditionalele relatii cu mamoasele doamne si domnisoare care le alina, in limita posibilitatilor, suferintele.
Bineinteles, la vederea dezolantei privelisti, durerea mea de cap si-a revenit brusc din apatie, ducindu-ma, instantaneu, pe culmile disperarii.
Peste doar citeva clipe, am redevenit optimist, amintindu-mi ca nu departe de-acolo, daca esti cu minte (!), poti capata umpic de iarba sau ceva, la un pret modic, ca sa nu zic la promotie. Si fiindca, dupa cum spun expertii, o linie face cit 4 anglocalmine, m-am hotarit sa apelez la aceasta solutie dezesperata. Evident, pe data, durerea s-a diminuat corespunzator !
Cind ajung in fata magazinului, o noua lovitura drept in moalele capului. Ati ghicit, desigur : RENOVARE.
De cind ma stiu, am urit coincidentele. Ieri, mai rau ca oricind.
Un nou puseu de durere, din nou prada deznadejdii.
P.S. Pentru cei curiosi, povestea se termina (cu bine !) cam asa : fiind un tip orientat, m-am deplasat de urgenta la un asezamint cultural aflat la o aruncatura de bat, unde mi s-a administrat de urgenta (contra cost, evident) o supradoza de alcoocalmin – solutie fiarta si neracita, JOS PALARIA ! Rezultatul a depasit chiar asteptarile cele mai optimiste, desi mi-a indus o usoara stare nostalgica de tipul « Suparata sint pe lumeeee »
(Ra)pps: La multi ani!
RăspundețiȘtergereSi de la Io, La Multi Ani doamnelor si domnisoarelor!
RăspundețiȘtergereNăşică, ţie şi prietenilor Gării, un mărţişor de la Ifim şi Baghi!:)
RăspundețiȘtergereRădescule,
RăspundețiȘtergerefură zile grele. Verbul la perfectul simplu, nu la prezent. Că de furat, suntem sătui.
Acuma totu sclipeşte şi poţi veni în vizită de plăcere sau de cumpărături când doreşti.
În capu străzii, la ierburi de vis, cică e renovare cu mutare, nu ca la noi.
...Şi mulţumesc de urările mărţişoreşti!
Mulţumim, Hai hui!
RăspundețiȘtergereBaghi, pe-al tău îl punem în piept, că prea eşti frumos!
RăspundețiȘtergereRenato, aud ca aia care au treaba la magazinul respectiv trebuie s-o ia prin dos.
RăspundețiȘtergereNu rideti, tovarasi, ca-i dureros!!