duminică, 1 mai 2011

Minge la fileu

Theodora îmi ridică o minge la fileu.
Nici nu ştiu de unde să încep...
„Medicament” – zice un urmaş al lui Murphy, "este acea substanţă care, injectată unui şoarece, produce un articol ştiinţific."
Prin urmare, produsele naturale, nu naturiste, că nu umblă în pielea goală, adică acele leacuri de origine vegetală, animală sau minerală pe care noi le folosim în contul unei experienţe de sute, mii de ani, nu sunt medicamente.  Sunt remedii.  Remedii, leacuri...  Ziceţi-le cum vreţi! Numai medicamente nu. Fiindcă nu au studii clinice, au doar studii observaţionale.
Care e diferenţa dintre un remediu şi un medicament?
În medicament există o substanţă activă farmacoterapeutic, adică ea, şi numai ea, ameliorează un simptom de boală sau îi încetineşte evoluţia malignă, poate fi caracterizată prin metode fizice şi şi chimice, poate fi dozată şi – ceea ce e mai important, metodele puse la dispoziţie pentru identificare şi dozare sunt reproductibile. Asta înseamnă că verificatori specializaţi, utilizând aceleaşi metode de lucru, aceleaşi condiţii şi aceiaşi reactivi, vor găsi, pe orice meridian al pământului unde există laborator, o aceeaşi cantitate de substanţă responsabilă de reprimarea unui simptom sau a unei boli, în toate şarjele produsului respectiv.
Remediile naturale, de orice sorginte, păcătuiesc faţă de definirea ca medicament prin următoarele:
-          Nu în toate s-a identificat principiul activ responsabil de efectul benefic, prin transcrierea formulei lui chimice
-          Nu toate conţin, indiferent de momentul şi condiţiile recoltării şi conservării, aceeaşi concentraţie de principiu activ
-          Nu toate  au trecut prin studii clinice, mai ales pentru motivul că acel ceva conţinut n-a fost identificat şi dozat. Au trecut doar testul studiului observaţional, adică  X persoane care au băut în ultima mie de ani ceai de sunătoare, au scăpat de dikinezie biliară sau măcar au reuşit s-o ţină în frâu.
E bine să bem ceai de sunătoare, să înghiţim capsule cu sunătoare în neştire, când ni s-a diagnosticat o diskinezie biliară?
Da şi nu.
N-o să vă explic de ce, o să enumăr doar câteva dintre acţiunile importante: coleretic şi colagog, antiinflamator şi cicatrizant, sedativ uşor şi antidepresiv, diaforetic discret şi diuretic...
Dar nu avem voie să ne expunem la soare, în timpul tratamentului, fiindcă hipericina din sunătoare determină fenomene de fotosensibilizare.
Ei, menţiunea asta e prea ştiinţifică pentru un consum de buruiană! Mai bine o ştergem din prospect. Mai ales că prospectul nu e obligatoriu, în cazul suplimentelor alimentare.
Căci aşa sunt denumite toate acele hapuri capsulate,  toate acele flaconaşe pe care scrie „soluţie”, „tinctură”, „extract”, „elixir”, care se eliberează fără prescripţie medicală şi fără prea multe precauţii, în orice „magazin naturist”.
Am voie să mă raliez directivei europene pe care o incriminează Theo?
Am!
După ce iureşul va trece,  dacă va trece în sens constructiv pentru apărarea sănătăţii şi nu în sens mafiot,  ar trebui să dispară de pe piaţă produsele suspect de bune care, naturale fiind, taie tusea fiindcă au un pic de codeină printre frunzele uscate şi pulverizate de pătlagină, au niţel barbituric pe lângă passiflora şi au o umbră de sibutramină pe lângă licopenul din tomate, bun la slăbit.
Nu.  Vă spun de-acum că n-o să fie aşa.
Vor dispărea produse utile, de neînlocuit cu medicamentele de sinteză existente, cum ar fi OMEGA3 vs. statine. Va dispărea Conezima Q10, un sponsor de nădejde al  cordului nostru,  poate şi L-Carnitina , generosul donor de oxigen în cardiopatii ISCHEMICE.
Să le numim victime colaterale, când erau atât de utile şi prietenoase, în sensul că nu produc NICIU N FEL DE PAGUBE SĂNĂTĂŢII?
Să le numim aşa.
 Şi să ne bucurăm dacă această directivă samavolnică ce le sacrifică va reduce fabricarea de:
-          Produse care nu conţin nimic din ce e declarat pe cutie
-          Produse care trec sub tăcere reacţiile adverse, la supradozaj
-          Poliasocieri nefericite în care fiecare component anihilează acţiunea altuia, dar era suprastoc de rozmarin, ce dracu’ să ne facem?
Undeva, postul Theodorei atinge un punct nevralgic, mistificat: absolut tot ce se desface pe piaţa românească de suplimente nutritive/alimentare, prin reţeaua reală -  farmacii, magazine de tip plafar, dar nu şi vânzări directe pe net, beneficiază de un aviz din partea Ministerului Sănătăţii.
Cum a fost el obţinut, asta e altă poveste...


Simt nevoia, pentru prima oară, să semnez postarea, astfel:
Farmacist normal, cu competenţă în fitoterapie,  fidel, totuşi, balanţei analitice, aia  care cântăreşte la a patra zecimală.
            

18 comentarii:

  1. Multumesc frumos Renata pentru preluarea mingiei!
    Recunosc ca mi-am dorit sa se intample asta :)
    O sa fac UpDate cu link catre blogul tau

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelenta lectie!
    Multam, doamna!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daaa, nu stiu inca daca trebuie sa aplaud aceasta victorie a concernelor care fabrica si distribuie medicamente de sinteza asupra tratamentelor traditionale. Sunt convins ca au platit din greu (si pe fata si pe dos) acesta victorie, pagubind cu maximum 1% beneficiile actionarilor. Cred ca urmeaza sa fie omologate acupunctura, preso, termo si electropunctura dupa criteriile UE. La schimb, s-a legiferat meseria de "vrajitoare", ca sa poata fi inlocuita radacina de anghinare cu zeama de broasca descantata la miezul noptii.

    Presupunand ca as putea accepta ideea ca directiva 2004/24/CE este numai si numai in interesul consumatorului, ma intreb ce rezolva ea? Stiu doar ca exista posibilitatea ca accesul meu anumite produse din plante, experimentate cu succes "pe pielea mea", sa-mi fie ingradit, personal nefiind in stare sa cutreier pe coclaurile Mapamondului in cautarea ingredientelor vegetale.

    Personal, dupa o experienta cu vreo trei "omologari", am mari rezerve in ceea ce priveste buna credinta a celor care le fac. Stiu precis ca prima lege dupa care se ghideaza este "decat sa gresim, mai bine respingem" sau, pe romaneste, "decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-ta", evident pe bani grei. Dar, tot atat de bine, stiu ca se poate obtine omologarea platind "studii suplimentare". Probabil ca asa se ajunge la cei 100.000 de euro per ingredient.

    Tot personal, am constatat ca, in cazul meu, Sioforul este frectie la piciorul de lemn, fiind surclasat umilitor de capsulele Diabetico (Tang Xin), 100% vegetale. Pe de alta parte, dupa ani de "purtat" o colita de fermentatie care-mi producea efectul Quinke, fiind indopat cu antihistaminice de umblam chiaun de cap, am "descoperit" Colon Help si am "pierdut" cauza. Vreau sa va spun ca in ambele cazuri, atat medicul de familie cat si specialistul in boli de nutritie au strambat din nas si mi-au spus ca iau suplimentele pe raspunderea mea, evident omitand sa spuna ca si "nasturii" recomandati tot pe raspunderea mea ii iau, de cele mai multe ori prospectul produselor fiind in cutiile pe care le poti deschide numai dupa achitarea contravalorii lor. De asemenea, trebuie sa remarc ca n-au fost putine cazurile in care contraindicatiile intrau in conflict cu afectiunile "colaterale", bineinteles inscrise in fisa pacientului.

    In ultimii ani, pe fondul degradarii serviciilor medicale si a "spaimei" ca anumite medicamente pot disparea de pe lista compensatelor si gratuitelor, m-am orientat (unde s-a putut) catre produsele naturale. Mai ales dupa ce am citit "Studiul China", al doctorului nutritionist Colin Campbell. Pana cand o sa vad ce efecte negative colaterale au produsele din plante, probabil in urmatorul secol, deocamdata ce se vede este deasupra efectelor pozitive produse de "nasturi".

    RăspundețiȘtergere
  4. Theo,
    ştiam că mizai să te citesc.

    Neveule,
    e o fărâmă nu o lecţie, mai ales că şi dl. ALM are dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule ALM,
    Iar şi iar aveţi dreptate!
    1. Exemplul DIABETIO e fericit. Feedbackul pacienţilor e 100% excelent. Habar n-am ce conţine. Nici dv. nu ştiţi. Amândoi bănuim că e făcut conform formulei publicate pe cutie.
    2. Da, aceasta este o victorie a concernelor farmaceutice care vor să preia, de fapt, producţia de suplimente nutritive.
    Există însă fabricanţi de fitoterapice importanţi şi serioşi chiar şi la noi care au obţinut toate certificările de calitate a producţiei, ISO, TUV, GMP. Practic, sunt cotate drept fabrici de medicamente, ca standard de lucru şi calitate. Va fi destul de greu să-i scoţi de pe piaţă. Majoritatea au început să-şi facă studii clinice şi să-şi înregistreze produsele (o parte) prin Agenţia Naţională a Medicamentului.
    Momentan, regulile europene interzic nişte specificaţii în prospect, pe care producătorii nu le-au făcut niciodată. EX: niciun supliment nu prevede că VINDECĂ ceva.
    Dar nici medicamentul nu vindecă nimic! :)
    E prima oară când zvonistica mă sperie foarte puţin. De pildă, aia cu suta de mii per "ingredient". Nici înregistrarea unui medicament nu costă atât şi n-a costat niciodată. Cuvântul ingredient sună aşa de bucătăreşte, că nici nu poate fi luat în seamă. Orice produs - medicament sau nu, conţine substanţa(e)activă(e) responsabile de acţiunea terapeutică şi excipienţi, substanţe auxiliare, neutre faşă de organismul uman. Toate laolaltă formează "ingredientele". Nu se va cere, cu certitudine, omologarea stearatului de Mg, comun oricărui comprimat!
    3. Reversul medaliei este că "pute" piaţa de făcături, (produse care nu conţin nici 50% din declarat) şi de falsuri. (Şi DIABETICO are clone prin oraş!)
    Poate vor "muri" nişte producători cu fabrica instalată în bucătărie. Poate se va micşora lista de produse. Dar de dispărut, nu vor dispărea. Şi producătorii de păpădii au resurse financiare ca să preseze "organele competente".
    4.Da, medicii alopaţi sunt foarte reticenţi fiindcă le e lene să se documenteze şi nici producătorii nu prea se înghesuie să-şi facă promovare produselor pe la ei.
    Totuşi cardiologii au început să prescrie câteva ajutătoare de-astea şi sunt mulţumiţi de rezultat.
    Ar mai fi multe de zis, dar...
    În fine! Lucrez sub auspiciile unei firme producătoare de fitoterapice. Personal, am încredere în foarte multe dintre ele. Dar şi în cazul lor, detest automedicaţia.

    RăspundețiȘtergere
  6. Stimata Renata, iapa a inteles! Si eu detest automedicatia dar viata, la propriu, ma obliga. Inainte sa vina marii reformatori ai sistemului sanitar (Nicolaescu si, mai nou, honvedul Attila), eram pacientul profesorului Panaitescu. De drag sa fi pacientul lui! Era, ca l-au scos pe criteriul varstei (nu conta ca era o enciclopedie), unul din putinii medici care stia ca nu exista boli ci bolnavi. Mai mult, nu considera ca te-a vindecat cand scapai de temperatura si te trimitea sa mai faci un set de analize. El mi-a depistat diabetul si m-a trimis la spitalul Paulescu. Ani de zile am migrat de la un medic la altul, incepand cu "celebrul" Mogos, fiindca erau prea plictisiti sa stea de vorba cu mine, ca sa-mi explice ce insemna diabetul si ce simptome trebuie sa urmaresc. Am sfarsit "pelerinajul" cand am ajuns la dna dr. Clarisa Paun, cu care pot discuta si care-mi confirma sau infirma inclusiv cazurile de automedicatie. Din pacate, nu acelasi lucru pot sa-l afirm despre medicul de familie, la care singurul lucru demn de remarcat este timpul consumat la usa lui. Asa am ajuns sa-mi monitorizez singur tensiunea, sa-mi masor zilnic glicemia, sa-mi masor periodic trigliceridele si colesterolul hdl si sa actionez in consecinta. Macar daca mor, stiu din ce cauza!

    RăspundețiȘtergere
  7. ALM,
    Dv. vă medicaţi destul de corect!
    Eu mă refer la cei care-şi toarnă uleiuri de plante în ochi (evident, nesterile), care iau tone de calciu NATURAL, deşi, din punctul meu de vedere ar putea să înghită direct bucăţi de beton, la cei care vor un antibiotic NATURAL şi dacă nu există, atunci rămân aşa, cu bronchopneumonie diagnosticată dar netratată...
    Despre ei e vorba.
    Medicul de familie este un funcţionar care, pus în situaţia lui iniţială de medic, dacă-ţi ia o tensiune (greşită!), nu ţi-o mai dă înapoi!
    Sigur, poate o să credeţi că inventez, dar, în 25 de ani, am onorat inclusiv o reţetă scrisă de ORL-ist care diagnosticase o gingivită auriculară stângă.
    Aşa că dv. vă aflaţi, încă, pe mâini bune. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Renata, m-a atacat una Julia care obisnuieste sa scrie la Roxana Iordache pe blog .... spune ca ma influentezi negativ .... SA NU SE MAI INTAMPLE!!!! :) :) :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Theo,
    eu, din deformaţie profesională, consider că - BOLNAVUL ARE ÎNTOTDEAUNA DREPTATE! :))
    Vezi cazul Julia.
    Tu, fiindcă n-ai obligaţii faţă de pacienţi, nu eşti obligată să-i dai dreptate. O poţi ignora.
    Formularea "obişnuieşte să scrie la R.I. pe blog" nu e chiar corectă: "face parte din trupa de pupincurişti ai R.I.", aşa e mult mai aproape de adevăr. Două minunate ridicole!
    Vezi-ţi de treaba ta, mergi înainte.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma bag si eu in vorba ca mararu-n ciorba: Cine e R.I?! Vreun sclav basist de marca?

    RăspundețiȘtergere
  11. @Vlad
    Roxana Iordache. Antibăsistă convinsă. Monarhistă înflăcărată. Dudistă aşişderea, deşi nu e foarte logică asocierea acestor două opţiuni. Mare iubitoare de animale mici, foarte mici şi mijlocii. Mare sărbătoritoare a tuturor sfinţilor din calendarul creştin-ortodox. Îşi iubeşte propriile păreri într-atât, încât le consideră adevăruri absolute. Blogheriţă de mare succes. Cred că n-am uitat nimic. A!... Ba da. Cândva, ziaristă.

    Mulţămit, domnule Vlad?

    RăspundețiȘtergere
  12. Cand am inceput sa scriu, prin septembrie 2009 si nu ma citea nimeni, domnul George Serban, Roxana, Vania, Matilda, Florin Matei, Dan Brad si altii m-au ajutat, m-au incurajat... fara ei as fi reuntat din prima luna... asa ca din acest motiv o respect pe Roxana.
    Si a mai facut un gest frumos, atunci cand am scris articolul in care anuntam ca am nevoie de in loc de munca, a scris pe blogul lui AN si a intrebat de ce nu sunt ajutata :) ca un om ca mine ar trebui promovat, etc... sigur ca nu s-a intamplat nimic dupa asta ... dar faptul ca a scris acolo chiar m-a impresionat.
    Caut intodeauna ideile care ma apropie de oameni nu cele care ma despart.
    Eu nu am nimic cu regele, ii doresc sanatate dar nu sunt monarhista, dudista in nici un caz.

    RăspundețiȘtergere
  13. Theo,
    E exclusiv opinia mea. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ah, pai imi este simpatica, in linii mari, Roxana Iordache, din cate imi spuneti :D

    Nu inteleg eu p-aia cu religia, in general, iar pe Duda il DETEST (cred ca e sclav basist fie sub acoperire, fie in devenire, fi cu potential in acest sens), in rest mi se pare acceptabil...

    Ia sa ma duc eu sa lecturez direct de la sursa!

    PS: Eu iubesc si animalele mari, foarte mari si pe cele aparent exagerat de mari (Balaenoptera musculus) :D Ieri am vazut o familie de soareci in curtea unui tovaras - nu i-am spus, ca sa nu inceapa vanatoarea :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Atunci succes la împrietenirea cu ea, Vlad.
    Dacă ştii să scrii mereu "Rox, ai dreptate!" "Rox, e taman cum zici tu!" vă prevăd o relaţie de lungă durată.

    RăspundețiȘtergere
  16. :D nu cred ca Vlad poate sa scrie asa

    RăspundețiȘtergere
  17. Theo,nu-l descuraja! Lasă-l să încerce.

    Fiindcă mi-am permis să-i atrag atenţia R.I. că Duda e un băiat de fesenist, un actoraş de provincie care nu e capabil să joace Regele Lear, dar se descurcă în rol de june prim mai tomnatic îndrăgostit fulgerător de o prinţesă la fel de tinerică, m-a diagnosticat drept hitleristă, posedată de diavol, cronic şi acut lovită de lipsă de orgasm cu partener viu sau de cauciuc şi alte blestemăţii de la periferia departamentului "relaţii interumane".
    N-am reuşit să mă ridic la nivelul ei de psihanalist fără servici, m-a umflat râsul şi-am lăsat-o în plata Domnului.

    RăspundețiȘtergere
  18. Omega 3 iau si eu si pana acum nu au avut niciun efect advers

    RăspundețiȘtergere