Minge la fileu

Theodora îmi ridică o minge la fileu.

Nici nu ştiu de unde să încep...

„Medicament” – zice un urmaş al lui Murphy, "este acea substanţă care, injectată unui şoarece, produce un articol ştiinţific."

Prin urmare, produsele naturale, nu naturiste, că nu umblă în pielea goală, adică acele leacuri de origine vegetală, animală sau minerală pe care noi le folosim în contul unei experienţe de sute, mii de ani, nu sunt medicamente.  Sunt remedii.  Remedii, leacuri...  Ziceţi-le cum vreţi! Numai medicamente nu. Fiindcă nu au studii clinice, au doar studii observaţionale.

Care e diferenţa dintre un remediu şi un medicament?

În medicament există o substanţă activă farmacoterapeutic, adică ea, şi numai ea, ameliorează un simptom de boală sau îi încetineşte evoluţia malignă, poate fi caracterizată prin metode fizice şi şi chimice, poate fi dozată şi – ceea ce e mai important, metodele puse la dispoziţie pentru identificare şi dozare sunt reproductibile. Asta înseamnă că verificatori specializaţi, utilizând aceleaşi metode de lucru, aceleaşi condiţii şi aceiaşi reactivi, vor găsi, pe orice meridian al pământului unde există laborator, o aceeaşi cantitate de substanţă responsabilă de reprimarea unui simptom sau a unei boli, în toate şarjele produsului respectiv.

Remediile naturale, de orice sorginte, păcătuiesc faţă de definirea ca medicament prin următoarele:

-          Nu în toate s-a identificat principiul activ responsabil de efectul benefic, prin transcrierea formulei lui chimice

-          Nu toate conţin, indiferent de momentul şi condiţiile recoltării şi conservării, aceeaşi concentraţie de principiu activ

-          Nu toate  au trecut prin studii clinice, mai ales pentru motivul că acel ceva conţinut n-a fost identificat şi dozat. Au trecut doar testul studiului observaţional, adică  X persoane care au băut în ultima mie de ani ceai de sunătoare, au scăpat de dikinezie biliară sau măcar au reuşit s-o ţină în frâu.

E bine să bem ceai de sunătoare, să înghiţim capsule cu sunătoare în neştire, când ni s-a diagnosticat o diskinezie biliară?

Da şi nu.

N-o să vă explic de ce, o să enumăr doar câteva dintre acţiunile importante: coleretic şi colagog, antiinflamator şi cicatrizant, sedativ uşor şi antidepresiv, diaforetic discret şi diuretic...

Dar nu avem voie să ne expunem la soare, în timpul tratamentului, fiindcă hipericina din sunătoare determină fenomene de fotosensibilizare.

Ei, menţiunea asta e prea ştiinţifică pentru un consum de buruiană! Mai bine o ştergem din prospect. Mai ales că prospectul nu e obligatoriu, în cazul suplimentelor alimentare.

Căci aşa sunt denumite toate acele hapuri capsulate,  toate acele flaconaşe pe care scrie „soluţie”, „tinctură”, „extract”, „elixir”, care se eliberează fără prescripţie medicală şi fără prea multe precauţii, în orice „magazin naturist”.

Am voie să mă raliez directivei europene pe care o incriminează Theo?

Am!

După ce iureşul va trece,  dacă va trece în sens constructiv pentru apărarea sănătăţii şi nu în sens mafiot,  ar trebui să dispară de pe piaţă produsele suspect de bune care, naturale fiind, taie tusea fiindcă au un pic de codeină printre frunzele uscate şi pulverizate de pătlagină, au niţel barbituric pe lângă passiflora şi au o umbră de sibutramină pe lângă licopenul din tomate, bun la slăbit.

Nu.  Vă spun de-acum că n-o să fie aşa.

Vor dispărea produse utile, de neînlocuit cu medicamentele de sinteză existente, cum ar fi OMEGA3 vs. statine. Va dispărea Conezima Q10, un sponsor de nădejde al  cordului nostru,  poate şi L-Carnitina , generosul donor de oxigen în cardiopatii ISCHEMICE.

Să le numim victime colaterale, când erau atât de utile şi prietenoase, în sensul că nu produc NICIU N FEL DE PAGUBE SĂNĂTĂŢII?

Să le numim aşa.

 Şi să ne bucurăm dacă această directivă samavolnică ce le sacrifică va reduce fabricarea de:

-          Produse care nu conţin nimic din ce e declarat pe cutie

-          Produse care trec sub tăcere reacţiile adverse, la supradozaj

-          Poliasocieri nefericite în care fiecare component anihilează acţiunea altuia, dar era suprastoc de rozmarin, ce dracu’ să ne facem?

Undeva, postul Theodorei atinge un punct nevralgic, mistificat: absolut tot ce se desface pe piaţa românească de suplimente nutritive/alimentare, prin reţeaua reală -  farmacii, magazine de tip plafar, dar nu şi vânzări directe pe net, beneficiază de un aviz din partea Ministerului Sănătăţii.

Cum a fost el obţinut, asta e altă poveste...

Simt nevoia, pentru prima oară, să semnez postarea, astfel:

Farmacist normal, cu competenţă în fitoterapie,  fidel, totuşi, balanţei analitice, aia  care cântăreşte la a patra zecimală.