duminică, 28 noiembrie 2010

Acoperişul de duminică seară

Întotdeauna am sperat că Nono, ursuleţul, are un frate geamăn în carne, oase, blană şi inimioară pe net.
Întotdeauna am ştiut că faţa lui drăguţă, de mic amărât de pluş trebuie să aibă un corespondent pe lume.
N-or fi truditorii de jucării chiar aşa geniali! Se inspiră şi ei de undeva.

10 comentarii:

  1. E ciudat ca, mic fiind, nu prea am avut jucarii de plus. Tata, Dumnezeu sa-l ierte, a lucrat
    la o farica de jucarii. Dar erau de plastic. Lumea copilariei mele a fost plina de animale, de ferme
    ,tractoare... N-am mai scapat de ea niciodata :). Papusile de plus le-am descoperit acum, de cand sunt
    parinte. E frantura de copilarie care mai zaboveste in mine. Probabil de aceea mi-a fost drag Nono,
    aventurile lui. Chiar mi-ar face placere sa-l vad colindand din nou in asta lume :). Perspectiva personalizarii
    lui e plina de dragalasenie,uimire candida, dorinta de cunoastere si frica de necunoscut.

    Cand ai timp, sufla putin abur de viata peste el. Lasa-l sa ne arate si alte orizonturi de lume.

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut, klaus!
    Promit să-l mai pun pe Nono la treabă, de îndată ce am puţin timp.
    Ultima oară era pe-un dâmb, în mijlocul apelor, lângă ghena de gunoi, cu Abjectele şi Întâmplare. N-am uitat!... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce drăgălaş, dar ce privire tristă şi resemnată are căţeluşul.

    RăspundețiȘtergere
  4. ...şi ursul la fel, Florin!
    Jucăriile şi animalele de companie înmagazinează tristeţea de care ne spălăm noi pe mâini.

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar seamana :)
    Si eu am avut un ursulet de plus cand eram mica.
    Cand eram la liceu, tata a facut cadou ursuletul meu unui alt copil.
    Si acum ma mai gandesc la ursuletul ala.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am avut şi eu un urs. L-am primit la aniversarea de doi ani (mi-o amintesc) şi a dispărut cândva, târziu, habar n-am când.
    L-am cumpărat pe Nono ca să repar dispariţia celuilalt.
    Nono e altceva! E ca noi! Dacă o să cotrobăi vreodată pe blogul meu, o să vezi că scrie şi vorbeşte ca noi. Are nedumeriri, spaime, bucurii, orgolii... E ca noi!

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna dimineata, tara mea draga! :(
    La multi ani!

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  8. Recunosc ca si eu mi-am cumparat dupa revolutie doi ursuleti si un purcels care canta (de gapt grohaie)
    Deci Nono este ca noi :)
    Atunci ii cer prietenia lui Nono.
    Cred ca nu ai nimic impotriva :)
    La multi ani Romania!
    La multi ani tuturor din acesta casa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Theo,
    Nono n-are cont pe FB, dar e o persoană extrem de sociabilă şi prietenoasă!

    RăspundețiȘtergere