Sistemul bancar are şi el o mamă!

Mama sistemului bancar e cămătarul. Un cămătar, doi cămătari. Poate că îi e şi “tată”, gramatical vorbind.

N-o să umblu acum după definiţii corecte pentru noţiunea de cămătar! DEX-ul zice că e cineva care dă bani cu împrumut şi percepe dobândă excesivă. Nu ştie nimeni ce înseamnă excesiv, în valoare absolută. Eu zic că e sută la sută. Aşa am auzit  de la un ajutor de cămătar, că îţi dă un leu împrumut şi-ţi ia doi la scadenţă. N-ai doi lei să-i dai, când expiră termenul, îţi ia gâtul. Aici, ajutorul de cămătar cu care am stat de vorbă, povestea relaxat, că era pe felie. Treaba lui începe exact atunci când tu nu poţi să restitui dublul împrumutului. Cică lumea exagerează. Nu-ţi ia nimeni gâtul, din prima. Întâi îţi ia totul. Maşina, casa, alte acareturi… Ca să-ţi vii în fire, să pricepi că ai greşit. Abia pe urmă îţi ia gâtul. Ţi-l ia, numai după ce te-ai convins şi tu că meritai să fii mai aspru pedepsit. Păcat că n-ai doi gâţi!

Vasăzică Banca e urmaşul de drept al cămătarului, când te împrumută cu bani.

Când tu faci o plată, din banii tăi, prin intermediul Băncii, dobânda se numeşte comision. Nici asta nu e absurd sau nedrept. Banca plăteşte pe unu’ să dea din degete pe tastatură, să-ţi încaseze banul, să-l treacă în cont străin. Dacă plăteşti cash, munceşte şi casiera, îşi toceşte buricele degetelor să numere bancnote, banii tăi îi modifică soldul, ehe... e greu!

În fine, am înţeles şi asta. Banca plăteşte unul, până la doi oameni, fiindcă ai tu chef să faci plăţi prin ea. E normal să-ţi perceapă comision.

Problema e cât.

Şi abia acum intrăm în miezul problemei.

Am avut de plătit 120 lei, taxă de participare la Congresul de Farmacie.

Cer confirmarea înscrierii, după efectuarea plăţii. Primesc pe mail un mesaj, cum că se confirmă înscrierea, numai că am efectuat plata parţial. Am depus doar 110 lei. Mai am de dat 10.

Bun. Şi-a oprit Banca un comision de 10 lei la 120, fără să mă prevină, mă gândesc.

Nu-i nimic! Mă duc să plătesc diferenţa, de data aceasta întrebând, conform regulii de trei simplă pe care, din fericire, o stăpânesc: “Ce sumă trebuie să achit ÎN TOTAL, pentru ca în contul numărul… să ajungă 10 lei?”

Terminaţia vie a instituţiei numită Bancă, zice “douăzeci de lei”.

Ştiţi cum arată “terminaţiile” astea: tunse drăguţ, bluză albă, unghii lăcuite, adică ţinută office, zâmbet durabil opt ore.

Zic: “Cum vine asta? La 120 de lei, comisionul e 10 lei şi la 10 lei e tot 10 lei?” (Scuzaţi repetiţia supărătoare, dar ăsta e comisionul.)

Zice “da”, zâmbind.

Nu mai zic nimic, nu vreau să par una de-aia care-şi mănâncă de sub unghie, adică mă făceau pe mine 10 lei în plus!

Plătesc la casă 20 de lei, 10 pentru Congres, 10 pentru Bancă şi mi se pare oarecum decent, în fond nu mi-a luat gâtul, mi-a luat dublu.

Dar ce credeţi că scrie pe docomentul doveditor de plată?

Că am achitat douăzeci lei, reprezentând supliment taxă congres.

Şi-acum survine întrebarea: vi se pare normal?

Nu zic legal, că legal nu mai ştie nimeni ce înseamnă în ziua de azi.