duminică, 7 noiembrie 2010

Bunilor mei prieteni, "Academicienii Tăcuţi"…

De azi încolo, în fiecare duminică seară, o să pun pe blog două rânduri de şindrilă drept acoperiş, ca să avem unde ne întâlni, ca altădată.
Poate vor fi două clickuri în plus, faţă de vechiul cuib,  “academia tăcută”, dar nu cred că asta e o piedică să schimbăm o vorbă despre orice, ca pe vremuri.
Să strig catalogul?
Nu cred că-i nevoie!
Dacă voi nu mai vreţi, mie mi-e dor de voi…

4 comentarii:

  1. Năşică, da' noi, cei care nu suntem înscrişi în catalog, ce facem?

    RăspundețiȘtergere
  2. Vă declaraţi "academicieni tăcuţi" şi daţi fuga încoace!
    Uite, micuţule Baghi, că tu ai reacţionat şi ei nu.
    Dar să vedem ce se mai întâmplă până mâine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bat eu primul cui in sindrila:).
    Ma angajez si ca animatorul primei seri.
    Ma avant sa pun subiectul pe masa macelarului:
    ,, De ce nu fac majoritatea oamenilor distinctia
    foarte clara intre om si artist?''
    Ne place mai putin Barcelona daca stim ca solistul
    trupei Queen a avut o viata sexuala devianta. Sau poate
    Smells like teen spirit a lui Curt Cobain nu mai e
    aceeasi daca s-a sinucis.
    Suntem chiar atat de ,,bolnavi''?:(

    klaus

    p.s. Imi cer scuze pentru eventualele greseli, scriu
    Intr-o ferestruica tare mica. Sunt ca renata in lift :).

    RăspundețiȘtergere
  4. klaus,
    am postat eu acoperişul, chiar acum.
    Trebuie să sperăm că pritenii noştri nu vor întârzia să apară.
    Dacă ţine, va fi un loc de chat, pentru toată săptămâna.
    Apoi fac altul. Şi altul... Există pieţe ambulante, magazine pe roţi, de ce n-ar umbla şi academia tăcută? De ce nu i-aş rezerva propriul ei tren, academicienesc, aici, în gară?

    RăspundețiȘtergere