Big Sister

Credeam că am scăpat, în ăştia 20 de ani care-au trecut de la transformarea nomenclaturii comunisto-securiste în oameni de afaceri şi politicieni, de dihotomia ciocănar – cărturar.

Credeam că puturoşii care au preferat să târâie brânza încă cinci-şase ani prin facultăţi, amânând coada la braţele de muncă spre a prinde un loc de drumar sau de căpşunar, nu mai sunt priviţi ca elemente periculoase ale societăţii.

Credeam că nu mai e o culpă să fii inginer, actor, profesor, cercetător, arhitect, medic, popă.

Credeam, în fine, că intelectualii şi-au câştigat drepturi egale cu ale proletarilor şi că orice om, indiferent câtă şcoală are, poate să zică am făcut, am obţinut, am descoperit, am realizat, m-am gândit, fără să fie trimis la canal fiindcă n-a folosit verbul la forma lui corectă, aceea colectivă şi impersonală: s-a făcut, s-a obţinut, s-a descoperit etc…

Noroc că a venit mezina preşedintelui actual de ţară şi a dat din casa partidului de guvernământ , lămurindu-mă pe ce coclauri greşiţi o pornise mintea mea.

Ia auziţi cum se definesc intelectualii, în accepţia domniei sale:
“ Au impresia că le ştiu pe toate, au impresia că […] sunt mai presus de conducerea unui partid, că sunt mai presus decât membrii partidelor.”
Şi de ce sunt indezirabili:
Pentru că “nu au caracterul şi dorinţa de-a se integra în viaţa unui partid.” “Câteodată aceşti oameni au opinii individuale, nu se pot supune regulilor unui partid.”
Ăştia, intelectualii, care probabil nici nu sunt intelectuali, e gafa presei că i-a numit aşa, nu pricep un lucru elementar: “Într-un partid trebuie să te supui majorităţii, chiar dacă ai o CU TOTUL ALTĂ OPINIE”.

Vreţi mai explicit de-atât?

Nu poate duduia EBA, că v-ar da. Ea stă mai rău la capitolul vorbe, dar poate să exemplifice cu fapte de partid: “Si s-a văzut că au fost multe cazuri când oameni dintr-un partid au venit şi-au dat declaraţii în afara partidului şi au avut de suferit. Nu pentru că este dictatură…”

Dar de ce, dragă Elena? - ar fi trebuit s-o întrebe domnul jurnalist intelectual, formator de opinie, câinele democraţiei, Victor Ciutacu …

Însă el a tăcut, fermecat de-aşa multă şi chibzuită vorbire, temându-se, poate, să nu întrerupă gândul timid al celei care, de îndată ce va mai creşte niţel şi va învăţa să scrie şi să citească, ar putea aşterne pe hârtie varianta autohtonă a romanului “1984” , în calitate de Big Sister.