marți, 26 mai 2009

Ştiri cu care ne mândrim

Lasă! Nu ne interesează pe noi ce-a făcut Porumboiu la Cannes! Şi ce dacă Preşedintele Juriului i-a spus că ultimele 30 de minute din film i s-au părut geniale?
Noi avem Cannes-ul nostru: “Ca’n - Românica”.
‘Jde milioanele de spectatori au putut urmări nu 30 de minute de film genial, ci o săptămână genială. A rulat non-stop, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, telenoveaua noastră cu oi. Toate au lăsat ceva posterităţii. După posibilităţi...
Unele au scris cuvântul BUCOVINA, citând, probabil, un fragment din versul eminescian “N-OI uita vreodată, dulce Bucovină…”, sub bagheta unui regizor de excepţie, maestrul de ceremonii Gheorghe Flutur, mare iubitor de biongulate.












Oaia neagră , aia mai puţin bârsană, dar mai moldoveană, a lăsat, cu zgârcenie, un bilet de adio care abia ocupă un caiet şcolăresc de 48 de file, dar şi o imagine generoasă care-i justifică obida: “Plec supărată pe ţara mea, plec dezamăgită de breasla mea, plec scârbită de o presă mondenă jegoasă”









Iar cea din urmă oaie, cea Băseană, care scapă turma, a revoluţionat pur şi simplu întreaga ştiinţă a traumatologiei, adăugând oboseala, la cauzele ce pot produce un hematom.

“Doamne-fereşte!” – zic şi eu citându-i una dintre puţinele expresii pe care le pronunţă oarecum decent, măcar că puţin peltic din silicoane – Doamne-fereşte să cadă pe gânduri vreodată, s-o vedem cu piciorul în ghips, că astea sunt întâmplări care schimbă istoria.

Si noi? Noi ce-am făcut în toată explozia asta de efervescenţă creatoare?

Nimic.

Am tăcut.

Ca-n “Tăcerea mieilor”.

3 comentarii:

  1. Ehe, cât lapte mulge Fluturele după scenariul ăsta cu oile. După unii analişti, nu este exclus ca oile să se fi aşezat singure în rând, la auzul unor mari veşti. O fi, numai că de la preschimbarea apei în vin, nici c-am auzit de o aşa minune. Aia din Cana Galileii, că doar nu vă gândiţi la aia de la Golden Blitz. Acolo tot o preschimbare a fost, numai că nu s-a preschimbat apa în vin, ci vinul în caşcaval.
    Cât despre Brusseleta, ce să mai zic. Ea e utilă pe unde merge numai dacă tace.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fluturele e expresia obedienţei neruşinate. Urmează să-şi copieze predecesorii şi să lege mere şi pere cu sforicica in pomi, ca să vadă Şeful ce roditoare e mintea lui.
    Scriem, vorbim, trece timpul... Numai al nostru. Al lor, nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aia cu tacerea mieilor mi-a placut extraordinar, fiindca stiu si eu un Hanibal care nu s-ar da la o parte de la facut pastrama din oile prezentate. Despre fluturi? Numai bine! Profa mea de Bi ologie din liceu avea niste insectare goale, precum imaginatia insectei.

    RăspundețiȘtergere