Convorbiri telefonice cu mama

Mama, altminteri sănătoasă, har Domnului, e monitorizată strict prin telefon de trei zile, din pricina unui aer condiţionat proaspăt montat, pe post de încălzitor, deoarece caloriferul aferent camerei în care stă mai toată ziua a intrat în grevă şi refuză să-şi facă treaba.

În prima zi, maşinăria care suflă cald n-a funcţionat fiindcă a zăpăcit-o ea din telecomandă.

A doua zi, după o şcolarizare la distanţă, balaurul care “mişcă perdeaua întruna” şi-a făcut datoria cu vârf şi îndesat, mai ales că RADET-ul oprise căldura în tot blocul pentru motive  doar lui cunoscute.

A treia zi, adică azi, lucrurile au intrat în normal, în sensul că “ăla” suflă aer cald în continuare, perdeaua s-a învăţat să stea strânsă la celălalt capăt al barei (îmi venea să zic “bării”, dar m-am abţinut la timp), iar furnizorul de încălzire centrală continuă să nu furnizeze, exact ca ieri.

“Mâine, zice mama la telefon, va fi o defecţiune şi n-o să avem curent electric toată ziua.”

Cum calităţile ei predictive sunt modeste şi se rezumă la a-mi atrage atenţia, în timp ce plouă torenţial, “Vezi că plouă afară!”, n-am înţeles din prima de unde ştie ce-o să se întâmple mâine.

Da’ cică e un afiş, în scara blocului. Un afiş de la ENEL care “promite” la tot cartierul, pentru mâine, o defecţiune de vreo 12 ore.  

La o adică,  i-aş putea întreba pe ăştia de la ENEL dacă sfârşitul lumii, ăla din 2012, are şanse de izbândă sau e doar aşa, la caterincă.