“Trăim în România şi asta ne poate costa viaţa”

Dacă aveţi răbdare, timp, dispoziţie să citiţi ziarele de azi, despre Gestul de ieri, vă sugerez să nu pierdeţi timpul cu textele articolelor. Sunt scrise mai bine sau mai prost, după posibilităţile autorilor lor.

Treceţi direct la comentarii. O să descoperiţi o Românie bizară, înspăimântătoare, un fel da ţară-capcană. Vorba unui cititor: “Trăim în România şi asta ne poate costa viaţa.”

Cu mult înaintea politicului, anonimi comentatori, semenii noştri, vecinii noştri de bloc, de oraş, de ţară, au restabilit adevărul şi au interpretat gestul acelui om disperat.

Pe scurt, ei zic cam aşa:

Nu era decât un nebun. Care voia bani de pomană, ca noi toţi, fiindcă în ţara asta nimeni nu munceşte, stă la cerşeală de la Guvern. S-a aruncat de la balcon? Haida-de! Orice prost ştie că de la 3 metri n-ai cum să mori! Un laş! A lăsat acasă doi copii fără tată. Da’ cât voia, nenică, salariu?! N-avea doojdă milioane? Ce, e Boc vinovat că avea el un copil bolnav? Păi a zis şi la televizor, un psiholog, că era labil psihic. Adică nebun. Cică e prieten cu Vadim. Înseamnă că l-a plătit bine, să sară de-acolo. Stă niţel în spital şi se umple de bani.

Concluzie: “Tipul care s-a aruncat azi la parlament are o problemă psihică ori e plătit de cineva.”

Şi n-au trecut nici 24 de ore!

Avem tot timpul să aflăm, în zilele următoare, de la colegii noştri internauţi, că, de fapt, omul nu s-a aruncat în gol, ci a sărit în sus de bucurie. Dar Mogulii au dat pe televiziunile lor filmul invers, pe repede înapoi, ca să nu-l lase în pace pe domnul preşedinte, să ne vrea binele şi pe mai departe.