Scurt tratat de mămicologie de birou

Fiinţele care nasc pui vii se numesc mamifere.

Femeile, după ce nasc, se numesc mame şi continuă să rămână mame şi după ce devin bunici, străbunici, stră-străbunici… în funcţie de longevitate. Tocmai trecerea asta din denumire în denumire a femeilor asigură continuitatea speciei. La noi, la români, a naţiei.

Până acum ceva vreme, obiceiul femeilor de-a deveni mame era considerat un lucru bun. Măcar la noi, la români, care tindem să ne transformăm într-un popor de pensionari încăpăţânaţi ce se agaţă cu unghiile şi cu protezele de sistem şi nu vor să-l părăsească, naibii, odată!

Începând cu anul acesta, a fi mamă a devenit un nărav. Aşa consideră guvernul portocaliu.

În contrapartidă, jurnaliştii, ca să mai aplaneze gravitatea nărăvirii,  au şters din DEX substantivul MAMĂ şi l-au înlocuit cu  diminutivul lui, MĂMICĂ. Nu prea ai cum să te stropşeşti la cineva care e MĂMICĂ.

Probabil că, în timp, o să fie convocat şi Bolintineanu să-şi updateze titlul la cerinţele actuale, să-i zică poeziei “Mămica lui Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Dacă tot umblăm la modificări, cel puţin să mergem până la capăt.

Probabil că şi sudalma “ba p-a mă-tii” o să devină “ba p-a mămică-tii”.

Până aseară eram convinsă că, gata! – s-a renovat ce era de renovat în limba română, la litera M s-a înlocuit MAMĂ cu MĂMICĂ şi mergem înainte.

Uite că lucrurile nu stau chiar aşa! A dat preşedintele varianta “MĂMICUŢĂ”, în contextul afirmaţiei “Toată ţara a devenit o ţară plină de mămicuţe şi bebeluşi”, ori noi ştim foarte bine că variantele prezidenţiale devin imediat ordonanţe de urgenţă, legi asumate de guvern, sentinţe judecătoreşti şi câte şi mai câte chestii obligatorii.

Aşa că ne vom obişnui să le numim pe femeile care au obrăznicia să nască -  MĂMICUŢE, deşi sună ca dracu’.

Apoi va trebui să ne învăţăm cu prezenţa lor la servici, însoţite de produsul nesimţirii lor – bebeluşul, în vârstă de trei  luni. Aşa a zis preşedintele, că soţia lui a restrâns cei şapte ani de-acasă ai fiicelor sale la trei luni. Şi pe vremea aceea nici nu se auzise de măsuri anticriză.

Eu prevăd o înflorire economică fără precedent, dacă se pune în practică părerea prezidenţială.

Să luăm numai câteva exemple.

Fabricile de mobilă vor produce birouri cu pătuţ inclus. Acolo, jos, sub tăblie, unde e lăcaşul pentru computer, se anexează un leagăn din pal melaminat cu baterii, care începe să se hâţâne la o simplă apăsare de buton, în ritmuri variabile. Aici vor avea un os de ros atât industria de electronice cât şi  cea de textile, deoarece culcuşul trebuie, evident, nu doar dinamizat, ci  şi matlasat pe dinăuntru.

Producătorii de birotică or să aibă şi ei mai mult de lucru, nu va fi de ici - de colo să concepi creioane cu gumă, prevăzute cu biberon, în locul gumei.

Dar cel mai bine, cred, o să trăiască industria farmaceutică. Nu vă imaginaţi cât va creşte consumul de rudotel la nivelul unui departament  întreg, dacă secretara directorului revine în activitate în calitate de „mama şi copilul”, findcă bebeluşii, slavă Domnului, plâng mult şi sonor.

Eu, una, abia aştept să-mi crească vânzările la anxiolitice, tranchilizante minore şi - de ce nu? – cu timpul şi la antipsihotice, fiindcă va fi o nebunie generală!