Ascult la “ştiri” necrologul modest al maestrului Marin Constantin, scris probabil de cineva care s-a emoţionat când România a luat onorabilul loc patru la Eurovision, prin ţipetele sfâşietoare ale unuia, Trăistaru, dar aude pentru prima oară de Marin Constantin şi de corul “Madrigal”.
E drept că aşa, luat pe nepregătite, e greu să te documentezi rapid.
O întrebi pe coana “Wiki”, cea care te lămureşte cu generozitate despre toţi artiştii români, inclusiv despre Nicolae Linguraru (Guţă, pe numele lui de scenă).
Ce se spune acolo despre Marin Constantin?
Iată: “a fost un muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră Madrigal. Este un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească. Activitatea sa a fost apreciată entuziast de critici muzicali din intreaga lume, fiind distins cu numeroase premii și distincții interne și internaționale. Și fiul său, Ion Marin, este un dirijor renumit (austriac).”
Atââât?
Atât.
Şi la „Madrigal” ce zice? Că a fost una dintre cele mai cunoscute formaţii corale româneşti pe plan mondial.
Aha. Una dintre. Unul dintre. Atât în ţară cât şi peste hotare. Destul de. Numeroase premii.
Pentru degustătorii de Trăistaru şi de Guţă, mi se pare îndreptăţit să se simtă iritaţi că li se anunţă, din oră în oră, dispariţia unui anume dirijor de cor, Marin Constantin.
Dar pentru domnul Mihai Gâdea, păstorul unui canal de ştiri, care se dă băiat cult şi sensibil, e chiar ruşinos că a admis o redactare la repezeală a tristei veşti.
Fiindcă Marin Constantin n-a fost doar „un moşneag” de care să te împiedici ca de-un „ciot”, pe Wikipedia, cu ocazia trecerii lui dincolo. Nu e nevoie să-i inventezi merite artistice.
A inovat sound-ul coral, introducând stilul non-vibrato. De aceea nu e „unul dintre cele mai”, ci e unic.
De aceea sună corul Madrigal dumnezeieşte.
De aceea a fost declarat “Bun al Patrimoniului Cultural Universal UNESCO”.
De aceea a făcut înconjurul lumii într-o vreme când România nu era decât un punct roşu pe glob, la picioarele Uniunii Sovietice, pe când Ilie Năstase încă juca fotbal cu băieţii de pe strada lui, iar Nadia Comăneci nu se născuse.
„Madrigalul” e unul dintre cele mai bătrâne, autentice şi onorante branduri de ţară de care am avut parte.
Formaţia aceasta camerală n-ar fi existat, dacă n-ar fi existat Marin Constantin.
Şi dacă, la moartea Mădălinei Manole, posturile de televiziune ne-au intoxicat cu „Fată dragă”, n-ar fi fost exagerat ca, la plecarea Maestrului, în cea de-a doua dimineaţă de ianuarie pe care el n-a mai apucat-o, să fi ascultat un madrigal. Măcar unul. Cântat de corul „Madrigal”, dirijat de Marin Constantin.
Atât.
+(3).jpg "NONO")
@Renata,
RăspundețiȘtergereNu pot spune decât Jos pălăria!!!!!
La mulți ani!
Triste vremuri.
RăspundețiȘtergerePăcat că televiziunile se înghesuie ca la pomana porcului să transmită matroşka culinară a celui mai mare poet pe care l-a vomitat până acum Slobozia.
http://webtv.realitatea.net/actual/culisele-revelionului-lui-dinescu
Stimata Renata, istoria ne invata ca nu invatam nimic de la ... istorie. Un caz similar s-a intamplat acum vreo trei decenii. Savantul Elie Carafoli, cel care a pus bazele calculului portantei (aviatie), a avut neinspirata pornire sa plece spre eternitate exact in preajma aniversarii zilei de nastere a "tovarasei". In timp ce mass-media mondiala a omagiat viata savantului, in Romanica a aparut o stire seaca la TVR si un ferpar in ziarul RL. Deh, daca Maestrul ar fi dirijat o orchestra de manelisti, se lasa cu puhoaie de lume pe strazi si pe sticla.
RăspundețiȘtergereai dreptate
RăspundețiȘtergereda pe guta,cand l-ai cautat pe wiki?
@INCERTITUDINI - există mereu oameni despre care ne amintim prea târziu.
RăspundețiȘtergere@ElZap - la momentul acesta am dezbătut deja subiectul. Ba, chiar şi în versuri! :)
@ALM - cum nu ne-am mai citit de anul trecut, mai întâi vă spun "La mulţi ani şi sănătate şi aceeaşi acuitate ca până acum!" Tocmai ce m-am delectat cu comentariul dv. la Theo pe blog.
În ceea ce priveşte muritul într-un moment nepotrivit... presa din vremea ceauşeştilor avea o scuză: nu puteau scrie decât atât şi dacă le era aprobat să scrie.
Acum e măcar aparent puţin altfel.
Neinspiratul Marin Constantin s-a stins din viaţă exact în a doua zi de când aflaserăm că tânărul Huidu se simte bine spre foarte bine, după accidentul de ski.
Mă abţin cu greu să nu zic foarte clar că mediatizarea accidentului respectiv s-a făcut nu doar fără profesionalism, dar şi deşănţat.
După ce televiziunile au dat ştirea în aşa fel încât să miroasă a zeamă de clopot (Huidu în comă, nu comă indusă, ceea ce este cu totul altceva), au avut surpriza neplăcută, văd, pentru ele, ca băiatul să-şi revină foarte repede şi bine, moment în care el nu mai constituia subiectul unei ştiri, dar au continuat să bată capul cu chestia asta.Jalnic.
@Anonim
Cu vreun an în urmă, ca să verific o afirmaţie a Leliei Munteanu dintr-un pamflet de-al ei, în care exact asta spunea, că Guţă are pagină pe wiki. Nu-mi venea să cred, şi m-am uitat cu ochii mei, crezând până în ultima clipă că e vreo poantă de-a jurnalistei.