lui ElZap
De-ai adormi, iubito, pe linia ferată,
Te-aş îmbrăca în carne! În carne de viţel.
Dar nu aşa, în priză directă, dintrodată,
Ci blând cocoloşită în praporul de miel.
Sunt tânăr, doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
Oricât mi-ai spune, trenul nu bate din copite.
Un impiegat de ceară te-ngroapă într-un ied
Şi lasă bariera pe genele-ţi vopsite.
Am încurcat poemul? Prea multe animale
s-au năpustit în hăul eviscerat şi ud?
E sânge? E miracol? E hrană sau fecale?
Vorbeşte-mi clar, iubito, că nu te mai aud.
Faină parodie!
RăspundețiȘtergerePăcat că poetul nu mai scrie.
Păcat nici nu mai citește.
Norocul lui e că nici nu mai este tânăr.
Mărturisesc că am fost așa de mișcat de strofele de mai sus, că de emoție mi-a căzut curentul și odată cu el netul.
Îmi pare rău! Nu ştiam că sunt capabilă să produc asemenea căderi.
RăspundețiȘtergereData viitoare să încercăm cu guvernul... :)
Superb!
RăspundețiȘtergereMerg si eu cand te hotarasti cu guvernul :)
Theo, eu scriu parodia când ai strâns tu lumea în piaţă! :)
RăspundețiȘtergere