Al patrulea Revelion

Există Revelioane decalate. Pentru cei care sărbătoresc anul nou pe stil vechi, pentru chinezi, pentru chelneri şi bucătari.

Aseară, Antena 3 a organizat, în emisiunea lui Gâdea, Revelionul Oamenilor Care Încă…

-          mai cred că Binili învinge Răul

-          mai ştiu ce e ăla un reportaj

-          mai fac diferenţa între frumos şi deştept

Aseară  m-am simţit confortabil în faţa televizorului. Şi răzbunată! Aş detalia ideea asta, dar mi-e că-mi scapă, aşa că mă bizui doar pe cei care intuiesc ce-am vrut să zic, fiindcă s-au simţit şi ei la fel: răzbunaţi.

Şi bogaţi.

Aseară m-am lăfăit într-o baie de aur, m-am simţit cetăţeanul relaxat al unei ţări bogate, i-am iubit pe ţiganii români din adâncul inimii, pe toţi deodată, nu doar pe cei cu care sunt prietenă şi m-am tirat, discret, la bucătărie,  când a început povestea surdo-mutului orb pentru că, peşte sensibil fiind,  mi-a ajuns romanul “Bruta”, de Guy Des Cars. Mai mult de-atât,  nu pot naviga în universul acestui rar şi triplu handicap.

Am revenit în faţa ecranului după, când operatorul răsfoia nişte chipuri care păreau extraordinar de frumoase, doar fiindcă în spatele privirii lor era un gând, o minte, o entitate, nu doar mezel, silicon şi gene false.

 Atunci am sperat că multă lume va realiza cât de înfiorător de urâtă e Raluca Turcan, cât de lătăreaţă şi colbuită e Elena Udrea, cât de nimeni sunt eroinele tabloidelor care fac lucruri ce încap pe gaura cheii.

M-a impresionat până la lacrimi machiajul,  făcut la repezeală,  al debutantelor în reportaj. Fondul de ten trebuie întins dincolo de mandibulă, “se dă” pierdut pe gât, acoperă lobul urechii…

Dar mi-am păstrat zâmbetul  prostovan al celui înfometat de iluzii, pe care l-am exersat, prima oară, acum 21 de ani.

p.s.: E prima oară când îmi pare rău că n-am un blog foarte traficat. Aş fi vrut ca acest comentariu să ajungă până în faţa ochelarilor lui Mihai Gâdea, pe care-l apreciam, cu rezerve, până ieri.