joi, 6 octombrie 2011

Bravo, Margot!

Săptămâna trecută,  i-am împrumutat maică-mii, cu o inconştienţă căreia nici chiar eu însămi nu reuşesc să-i găsesc scuze, cele două romane ale lui Frédéric Beigbeder care au ieşit pe piaţă cu nu ştiu ce ziar: „13,99 ” şi „Dragostea durează trei ani”.
În chiar momentul în care îi înmânam volumaşele, iar ea era absorbită de aranjatul florilor în glastră (oricât ar părea de aiurea, când n-am suficienţi bani să-i fac aprovizionarea frigiderului, îi cumpăr flori), mi-a trecut prin minte un citat din acest Beigbeder – „Mi-o frecam de şase ori pe zi....” şi-am înmărmurit în sinea mea de atâta nesăbuinţă.
Ce dracu’ făceam?
Îi dădeam  lu’ doamna profesoară de franceză material de bombă artizanală, să mi-o explodeze în faţă la următoarea vizită, să-nceapă iar cu teoriile ei despre intruziunea temei sexuale în literatură, ca debuşeu...
Miercurea următoare verificam pe dex online dacă ştiu exact ce-i aia „debuşeu”.
Joi m-a sunat şi mi-a spus că băieţii de la firma de termopane au terminat lucrarea, că au cărat inclusiv gunoiul, în saci de rafie, cumpăraţi de ea, cu zece lei bucata. Că l-a rugat pe vecinul ei, domnul Mocanu, să-i supravegheze pe muncitori cât lipseşte ea să cumpere sacii şi, în felul ăsta, operaţiunea „termopane, termopane” se încheia cu succes. 
Am zis „Î-hî” de vreo patru ori şi n-am adus vorba despre cărţile lui Frédéric, sperând că în duminica următoare aş putea să i le retrag discret, fără comentarii.
Vineri m-a sunat cum mă sună ea de obicei, pe la prânz, să-mi spună că l-a terminat de citit pe Beigbeder şi că, în ciuda tuturor mârâielilor posibililor pudibonzi ipocriţi de care ne lovim zilnic, inclusiv la medicul de familie, tipul ăsta e un scriitor care trebuie citit, fiindcă e mare lucru să  tratezi lucrurile „aşa” şi din ele să iasă literatură de cea mai bună calitate.
Am răsuflat uşurată şi i-am zis:  „Bravo, Margot!”
Că, ce să-i fi spus?

Citiţ-le şi voi! Şi-o să vedeţi că maică-mea, Margot, a avut dreptate.
  

13 comentarii:

  1. Bai, Renato, a scris asta romanul "13,99 RON"??
    Zi sa mori tu?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragostea durează cât timp eşti îndrăgostit. O clipă, un minut, un an sau o veşnicie. Poate să dureze fix trei ani, dar atunci când eşti îndrăgostit, n-o cronometrezi, pentru că te gândeşti doar la dragostea veşnică.
    "13,99" este ceva fix, o dată exactă.
    Mi-ai stârnit curiozitatea şi dorinţa să le citesc. Necazul meu e că citesc tare lent.
    Salutări lui Margot! Să fie sănătoasă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragostea dureaza trei ani. Daca ati observat, cand esti indragostit, parca esti pe alta planeta. Oare cat dureaza anul pe alta planeta?

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, Augustine! Aşa se traduce titlul în limba română. "13,99". Titlul cărţii e întotdeauna preţul ei de raft, în librării.
    Să mor io!
    Am mai citit-o odată, pe vremea leului greu. Se intitula "199.000" sau cam aşa ceva. Ceva până în două sute de mii de lei, cât costase cartea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ifim, oricât de lent ai citi, pe cărţile astea două le citeşti dintr-o suflare.
    13,99 e un preţ.
    Dragostea durează un timp limitat, chiar şi atunci când simţi că e veşnică. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Mihai, eu aş zice altfel: când eşti îndrăgostit, planeta pe care te afli seamănă cu altă planetă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Rădescule, mea culpa! Cartea se intitulează 13,99. Atât. Corectez acuşica...

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu suspectam ca se cheama "Dragostea dureaza 13,99 RON". Ca asa mai "face sens", cum ar zice madam Mimi.

    RăspundețiȘtergere
  9. M-ai lămurit. Nu mai ştiu dacă "13,99" e un preţ sau o carte. Oricum, dacă e carte, o voi citi "dintr-o suflare".
    Cât despre durata dragostei, vorbind despre un timp limitat sau de-o veşnicie, amândouă fiind relative, doar tăcerea poate ţine loc unei lungi explicaţii. Efemere şi inutile.

    RăspundețiȘtergere
  10. Augustine, dincolo de glumă, citeşte-le! Tipu' scrie bestial.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ifim,
    e ambele: cartea şi preţul ei. Ziarul cu care au fost publicate e GSP, cred. Ceva cu sport, în tot cazul.
    Când termini de citit, simţi că cineva a tăiat un pepene galben sau un castravete în bucătărie şi în toată casa se răspândeşte o aromă uşoară, ca o părere, pe care nu ştii s-o identifici, dar te face să te simţi fericit şi înţelept.

    RăspundețiȘtergere
  12. ... ca o părticică din dragoste!

    RăspundețiȘtergere