Bravo, Margot!

Săptămâna trecută,  i-am împrumutat maică-mii, cu o inconştienţă căreia nici chiar eu însămi nu reuşesc să-i găsesc scuze, cele două romane ale lui Frédéric Beigbeder care au ieşit pe piaţă cu nu ştiu ce ziar: „13,99 ” şi „Dragostea durează trei ani”.

În chiar momentul în care îi înmânam volumaşele, iar ea era absorbită de aranjatul florilor în glastră (oricât ar părea de aiurea, când n-am suficienţi bani să-i fac aprovizionarea frigiderului, îi cumpăr flori), mi-a trecut prin minte un citat din acest Beigbeder – „Mi-o frecam de şase ori pe zi....” şi-am înmărmurit în sinea mea de atâta nesăbuinţă.

Ce dracu’ făceam?

Îi dădeam  lu’ doamna profesoară de franceză material de bombă artizanală, să mi-o explodeze în faţă la următoarea vizită, să-nceapă iar cu teoriile ei despre intruziunea temei sexuale în literatură, ca debuşeu...

Miercurea următoare verificam pe dex online dacă ştiu exact ce-i aia „debuşeu”.

Joi m-a sunat şi mi-a spus că băieţii de la firma de termopane au terminat lucrarea, că au cărat inclusiv gunoiul, în saci de rafie, cumpăraţi de ea, cu zece lei bucata. Că l-a rugat pe vecinul ei, domnul Mocanu, să-i supravegheze pe muncitori cât lipseşte ea să cumpere sacii şi, în felul ăsta, operaţiunea „termopane, termopane” se încheia cu succes. 

Am zis „Î-hî” de vreo patru ori şi n-am adus vorba despre cărţile lui Frédéric, sperând că în duminica următoare aş putea să i le retrag discret, fără comentarii.

Vineri m-a sunat cum mă sună ea de obicei, pe la prânz, să-mi spună că l-a terminat de citit pe Beigbeder şi că, în ciuda tuturor mârâielilor posibililor pudibonzi ipocriţi de care ne lovim zilnic, inclusiv la medicul de familie, tipul ăsta e un scriitor care trebuie citit, fiindcă e mare lucru să  tratezi lucrurile „aşa” şi din ele să iasă literatură de cea mai bună calitate.

Am răsuflat uşurată şi i-am zis:  „Bravo, Margot!”

Că, ce să-i fi spus?

Citiţ-le şi voi! Şi-o să vedeţi că maică-mea, Margot, a avut dreptate.