 |
Slavă Domnului că m-am dus de una singură la ceea ce, în limbaj urban, se numeşte lansare de carte!
Unul dintre cei doi editori ai volumului a crezut de cuviinţă că e original şi elegant dacă, în loc să le mulţumească autorilor că i-au furnizat, la cererea sa, materialul literar, îi beşteleşte preţ de cinci minute. Că n-au trimis manuscrisul la timp, că au pus ghilimele când trebuia liniuţă de dialog şi invers, că...
Drept să spun, nu mai ţin minte toată muştruluiala, dar, dacă vreţi neapărat s-o lecturaţi, cumpăraţi volumul cu pricina. E la pagina 11, pe post de "cuvânt înainte".
Povestirea mea, "VEDENIA", e a treia.
Altminteri, coperta e mişto.
Scuzaţi, vă rog, eticheta cu preţul de stand!
Dar autorii nu erau pe lista de protocol, la exemplare gratuite. Aşa că mi-am cumpărat unul.
Mâine, o să încep să public pe blog povestirea semnată de mine.
Începe aşa:
VEDENIA
Gândul se curba încet, odată cu palmele, strecurându-se între pernă şi ceafa catifelată cu zulufi. Locul era blând ca un cuib. Cu degetele mari îi atinse colţurile gurii. Uşor, uşor, uşooor!... Da, da, foarte uşor. E foarte uşor, ai să vezi... Ştia! Exersase atâta vreme mişcarea asta.
Apoi degetele alunecară simetric, lateral, în zona carotidelor şi apăsară cu toată puterea.
Valul de plăcere se izbi furios de pereţii uterului, ca de un parapet care trebuia spart.
O dată, de două ori... A treia oară deja hohotea, cu faţa în pernă şi, fiindcă n-avea cine s-o audă, începu să urle ca un animal.
(va urma)
+(3).jpg "NONO")
Pe mine m-a distrat. De obicei lansările au ceva idilic - toată lumea laudă pe toată lumea, toţi sunt fericiţi pînă la adînci bătrîneţi... Bogdan ne-a adus aminte că trăim în lumea reală.
RăspundețiȘtergerePe mine nu. Eu, dacă am chef să mă înjure cineva în public, mă bag frumos pe banda întâia în intersecţie şi pe urmă fac tot posibilul s-o iau la stânga. Mă aleg cu suficiente claxoane, degete mijlocii scoase pe geam şi câte-un "Fir-ar mă-ta a dracu' dă proastă!", care-mi satisfac nevoia de bălăcăreală pe timp îndelungat.
RăspundețiȘtergereNumai că o lansare de carte nu e un incident în trafic, nu te afli acolo, în carte, din întâmplare, nici editorul n-a fost somat, cu pistolul în ceafă, să te publice.
O fi vrut Hrib să fie haios?
Nu i-a ieşit!
Una e să fii înzestrat cu simţul omorului şi să scrii poveşti poliţiste şi alta e să ai simţul umorului.
Oricum, nu pe tine te-a înjurat.
RăspundețiȘtergereFelicitări, la mult mai multe !
RăspundețiȘtergereDna Verona are dreptate, prea multe laude dăunează grav creaţiei ! :))
Am vrut sa merg dar nu am avut cu cine :(
RăspundețiȘtergereFelicitari!
Lucia, sunt absolut convinsă că nu mie mi se adresa. Eu am predat lucrarea la timp, cu corectura făcută, cu liniuţe de dialog în textul românesc şi cu ghilimele în traducerea în engleză.
RăspundețiȘtergerePune-te în situaţia cumpărătorului de carte, viitorul ei cititor.
Deschide la "nota editorului", citeşte fraza asta:
"Aş zice că şi experienţa autorilor e diferită, ca şi stilul lor, ca şi pregătirea lor... pentru muncă şi viaţă, cum se zicea pe vremuri!"
Ai mai cumpăra cartea? Ca să citeşti ce? O adunătură de troglodiţi de diverse grade de troglodeală? Care nu sunt pregătiţi nici măcare pentru muncă şi viaţă, ce să mai vorbim de scris?
Noroc că, pe final, omul recunoaşte sincer: s-a luptat din greu cu asamblarea textelor în volum. Ce vină au autorii lor, care nici măcar nu se cunosc între ei, că editorul a întâmpinat dificultăţi în munca specifică lui?!
Pe bune, e ca şi cum te-ai duce la frizer să te tunzi, şi ăla te ceartă că ai părul lung. :)
Matilda, dar şi aruncarea pisicii moarte în grădina creatorului, poa' să-i dăuneze cumva, sau măcar să-i pută! :)
RăspundețiȘtergereEu m-am dus singură, Theo! Cei mai mulţi vizitatori erau singuri. N-ai fi făcut notă discordantă!
RăspundețiȘtergereFelitari, fata buna!
RăspundețiȘtergereSper ca ai scapat de vreo cateva "loads" de adrenalina:))))
Mulţumesc, domnule Anonim!
RăspundețiȘtergereFelicitări din greu şi la mai bine! :D
RăspundețiȘtergereMeriţi! :)
Mersi, Tătuţule! Să te audp Şeful Nostru Suprem!
RăspundețiȘtergere