miercuri, 2 noiembrie 2011

Publicitate

Aţi văzut vreodată  la televizor, în calupul publicitar, vreo reclamă la gips ortopedic?
Nu.
De ce?
Fiindcă e un produs util şi n-are concurenţă şi înlocuitori. Ai alunecat pe gheaţă sau pe coaja de banană şi ţi-ai rupt piciorul: ca să te repare, ortopedul te pune iremediabil şi fără alternativă în gips.
Nu te pune în rigips. Nu te bagă în margarină  –  “eu Besel inima mamei mele”. Nici în salam – “a FOX o dată ca niciodată”.  Nici în biscuiţi Oreo – “ … şi mînînci”. Nici în pasta de dinţi “recomandată de asociaţia stomatologilor din România”.
Te pune exact în ceea ce trebuie, şi anume în gips.

Morala: am ajuns să cred că reclamele sunt făcute doar ca să te avertizeze ce anume să NU cumperi, că iei ţeapă. Poate că advertaizării şi-au dat mâna cu marele complot general împotriva umanităţii, sunt aripioara de la tampon care a aderat la Marea Conspiraţie Universală şi îşi dau duhul să ne îmbaloneze programat.
Marea Ieşeală e să cumperi pe şestache, fără publicitate.

6 comentarii:

  1. Manufacturer advertise their products for more earnings. Same as health products are also advertise. Need is to take good advise for a good health product or treatment as cure of osteoarthritis knee

    RăspundețiȘtergere
  2. Că aduseşi vorba de publicitate.
    Nu numai de dragul discuţiei.
    De multişor timp am vrut să-ţi spun de un mic necaz al meu, dar tot am uitat sau am amânat, considerând că nu se cuvine...
    Nu am văzut, niciodată, o reclamă la nişte lucruri (dispozitive, medicamente, minuni tehnomedicale) care fac viaţa oamenilor mai uşoară şi o prelungesc, cu siguranţă!
    De 7 ani sunt posesorul a doua proteze "Corail - De Puy" (nu ştiu dacă am transcris corect scrisul medicului).
    Nu am auzit vorbindu-se, deloc, despre aceste minuni şi nici despre oamenii care sunt în stare să le implanteze. Cele doua proteze coxofemurale fac din mine un om normal.
    Aş escalada şi Everestul, aşa de bine mă simt acum, comparându-mă cu cel care, înainte de protezare, nu mă puteam lega la şireturi.
    Nici nu ştiu de ce ţi-am mărturisit toate astea... Probabil, din cauza publicităţii!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Publicitatea si promovarea blogurilor fac parte din aceiasi categorie. Asadar, daca nu-mi descopera cineva blogul, poate este mai bine asa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ifim, legislaţia OMS interzice publicitatea la medicament, înţelegând prin asta numai acele produse care se eliberează pe bază de reţetă. Reclame există, ai văzut, la otc-uri, produse care se vând la cererea pacientului.
    Sigur că aici, dacă începem o discuţie, nu mai termin, fiindcă, în mod normal, chiar şi printre aceste para-farmaceutice, există unele care ar trebui recomandate cu precauţie fiindcă dau dependenţă foarte repede, cum ar fi toate vasoconstrictoarele din picături de nas. N-am văzut în niciun spot să fie avertizat cumpărătorul să nu utilizeze Olynth mai mult de 5-7 zile, de pildă. Deja la noi se încalcă grosolan aceste prevederi: există reclame la tot felul de unguente care vindecă micoza piciorului, la unele care conţin derivaţi de cortizon, etc...
    Piaţa e supraofertată şi fiecare trage să-ţi vândă produsul lui.
    Protezele, indiferent de tipul lor, au regim de medicament şi nu li se face reclamă, fiindcă ar fi nu doar ilegal, dar şi inutil, bolnavul trebuie să apeleze mai întâi la medic, să ajungă ăla la concluzia că trebuie protezat.
    Personalul de specialitate primeşte însă tone de publicitate la produse ca cel pe care îl pomeneşti tu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mihai, publicitatea la blog mi se pare caraghioasă, şi dacă îţi iese ceva de pe urma accesărilor (ai reclamă plătită pe blog), şi dacă nu.
    Un blog se menţine prin propriile forţe, dacă are un conţinut interesant.
    Tu, de pildă, ţi-ai făcut publicitate indirectă, fiindcă ai comentat la mine pe blog, mi-a plăcut cum zici ce zici (putea fi şi un comentariu critic, vorbim de modul în care formulezi ce ai de spus) şi am fost la tine pe blog, să văd cine e Mihai ăsta.
    Azi am văzut pe stradă o mogâldeaţă de vreo trei ani însoţită de maică-sa. Mogâldeaţa umbla liberă, uşor năucă, mama, în schimb, îi căra un mare buchet de frunze de toamnă şi, după cât părea de osândită, era clar că nu fusese ideea ei să ducă tot "gunoiul" ăla acasă. Mă uitam şi mă gândeam, uite, dacă aş fi Mihai, aş face o poză cât o poveste, numai bună de pus pe blogul meu, adică al tău.
    Cred că, dincolo de numărul de vizitatori, trafic, clasamente şi alte idioţenii, mai contează şi CINE te vizitează pe blog şi dacă uneori, în viaţa reală, ceva din relaţia asta rămâne, măcar ca o frântură de gând.

    RăspundețiȘtergere
  6. ...Naiba, asta deja e o înjurătură...
    De ce să nu pot face reclamă la nişte lucruri ce fac viaţa mai uşoară şi chiar o prelungesc?!

    RăspundețiȘtergere