Autostrada pianului

Recordurile fac furori. Sigur, o fi existând  pe planetă un tip care mănâncă patru kile de macaroane în patru secunde. O fi existând o trenă de rochie  miresească  ce acoperă distanţa Bucureşti – Ploieşti, cu mătase 100% , mai repejor ca asfaltangiii, cu materialul de la care le provine şi numele. Sunt tot felul de ciudaţi care trag camioane cu dinţii, deschid sticle de bere cu pleoapa, bat la tastatură cu copita ş.a.m.d. …

Gâdea, şeful  Antenei 3, ni l-a prezentat ieri seară pe cel mai rapid clăpar.

Până să se apuce el să cânte, am crezut că  e posesor de motocicletă Harley-Davidson şi, când nu stă la claviatură,  aleargă cu ea. În felul ăsta devine, în cartea recordurilor, cel mai rapid pianist.

Nu, frate!  Tipu’ e iute cu pianu’! Bate în el cu viteza gândului compoziţii proprii şi,  vorba aia cu –“mai uşor cu pianu’ pe scări , că se varsă clapele!”, devine legendă.  

V’a’zică un nepricepător în ale muzicii  devine recordman în cât de repede şi pe alături ciocăneşte el  claviatura şi scapă teafăr şi nevătămat din propria-i compoziţie:

Dar uite că Bach nu scapă! E la cheremul lui:

Pe vremea mea era altfel. Era aşa:

Nu trebuie să ascultaţi decât primul minut, ca să înţelegeţi ce vreau să zic.
Că unde nu pică premiul, curge muzica.