Radiografia tâmpeniei

Profesorul zice că s-a îndrăgostit de ea în ziua în care a văzut-o fără uniformă şcolară.  Ce zice el pare rupt din Ionel Teodoreanu sau, mai recent, din Sandra Brown. Conjunctural, profesorul de sport pare doar ipocrit.

Tatăl zice că nu te poţi îndrăgosti între Bucureşti şi Predeal. Tatăl nu e ipocrit, e doar stupid, fiindcă te poţi îndrăgosti în micul interval de timp cât stă bricheta aprinsă, până dai un foc, cuiva. Te poţi îndrăgosti în prima silabă a lui “cât ai zice peşte” sau te poţi îndrăgosti pe ruta Bucureşti – Satu-Mare, parcursă cu personalul.

Vocea justiţiei zice că nu ai dreptul să te îndrăgosteşti de o persoană de 17 ani.

Justiţia  e o vacă. 

Eu m-am îndrăgostit pentru prima oară la opt ani, de un băieţel pe nume Tom, care era deja îndrăgostit de o fetiţă pe nume Becky. Nici măcar nu eram la prima iubire, eram la a doua. Îl iubisem, disperat şi cu multe lacrimi, pe Broscoiul din “Vântul prin sălcii”, la patru ani, dar şi ăla era ocupat şi adjudecat, o iubea pe fiica temnicerului. Eu mâncam pâine prăjită cu unt, de dragul lui, şi el o iubea pe fiica temnicerului sau fiica temnicerului îl iubea pe el, asta nu mai are nicio însemnătate, contează că la patru ani ţi se citesc poveşti celebre în care, dacă există iubire, atunci regnul, specia, familia nu mai au nicio importanţă.

În cazul nostru, familia are importanţă. Şi bani. Şi o fiică de 17 ani cu cercei cât nişte candelabre.

Şi profesorul de sport e doar un broscoi care nu ştie ce să mai zică, şi zice şi el că o iubea.

Doamne, în ce lume lipsită de imaginaţie mi-e dat să trăiesc!