Să mor dacă ştiu!
La 30 de ani, lista eşecurilor mele era atât de lungă, încât săptămânal îi ţineam tatei o prelegere despre oportunitatea sinuciderii.
El, săracul, care făcuse doar un an de pârnaie, dar aşa de temeinic încât următorii doi, la Canal, i se păruseră "Doi ani de vacanţă", nu găsea argumente şi pace! În cele din urmă mi-a zis:
- Măi, copile! Viaţa merită trăită, fie şi numai din curiozitate. Dacă mâine se întâmplă ceva nemaipomenit şi tu ai mierlit-o de cu seară, ce te faci?
Cum nici vreun răspuns potrivit nu-mi venea şi nici suficientă snagă n-aveam în mine să dizolv prăpăditele alea de pastile în apă şi să le încurajez cu vin, am lăsat-o cum a căzut.
Aşa au mai trecut 21 de ani. Timp suficient ca să-mi dau seama că mare dreptate avea tata!
Uite, nu mai departe decât azi...
Dar vă zic mâine. Acum am niţică treabă.
+(3).jpg "NONO")
Nu stiu ce ma mai tine ... am o groaza de neimpliniri ... nu imi dau seama :(
RăspundețiȘtergereCred ca ar trebui sa incepem prin a defini ce inseamna pe baricade! Ca poate nici nu sintem ...
RăspundețiȘtergereSă ştii că şi la mine tot curiozitatea...
RăspundețiȘtergereTheo, pe mulţi îi ţin în priză existenţa celor apropiaţi, speranţa care moare ultima şi tot felul de bărbi de-astea. Eu cred, la modul serios, că până nu cobori sub demnitatea condiţiei umane, n-ai niciun motiv să-ţi pui întrebarea. Dar, de fapt, care o fi pragul condiţiei umane? Să mănânci o dată pe zi, la două, la trei? Să fii oarecum integru locomotor?Mă tot întreb...
RăspundețiȘtergereDeşi, întrebarea Luciei bătea în altă parte.
Eu am cârmit-o niţel, fiind sub influenţa unui roman excelent, pe care ţi-l recomand: "Mă sinucid altădată", Kerstin Gier.
Rădescule, "baricade" e când te trezeşti în fiecare dimineaţă şi, deşi eşti convinsă că te aşteaptă o zi de rahat, te duci la baie, te speli, te aranjezi, dai cu niţel cârmâz pe la bot, dai şi cu parfum şi o iei din loc, sperând că seara o să constaţi că n-a fost tocmai aşa de scârboasă ziua.
RăspundețiȘtergereCred că e valabil şi pentru bărbaţi, mai puţin cârmâzul.
Lucia, cred că la toată lumea funcţionează combustibilul curiozitate. Chiar dacă unii îi zic altfel. Mai pretenţios. Ideal?
RăspundețiȘtergereIo, când văd dimineaţa câte-un căţel al străzii, cum aleargă el foarte motivat într-o direcţie bine precizată, ca un funcţionar model care e pe cale să întârzie la birou, mă remontez imediat. Adică ăla are o treabă în viaţă şi io nu?!