Scris de duminică

Să nu devenim anaforici!
Să nu pritocim la infinit ideea că ministrul tineretului şi turismului ne trage pe linie moartă, când ministrul turismului vrea să ne elimine de pe harta turistică a planetei. Când toţi ceilalţi miniştri trag cât pot să ne elimine din calcul.

Să fim lucizi şi să ne întoarcem cu toată atenţia spre ministrul miniştrilor. Altfel spus – primul ministru.

Ce face el, în ultima vreme? Se joacă aplicat cu roboţi chirurgicali pe care îi asimilează roboţilor de bucătărie şi extrage seminţe din ardeiul gras.

Această activitate prim-ministerială care a făcut înconjurul presei dovedeşte doar în al doilea rând că avem un prim-ministru oligofren.
În primul rând dovedeşte pupincurismul celor care l-au lăsat să se joace cu un robot chirurgical, apoi au permis mediatizarea pocinogului.

Ca urmare a emoţiei pricinuite de joaca respectivă, dl. Boc emite pe cale bucală următoarele cuvinte care, indiferent că ar fi ordonate pe verticală sau pe orizontală, duc la o zicere incoerentă, aproape la fel de incoerentă ca toate manifestările orale ale acestuia.

”Îmi amintesc acum că am văzut, şi nu ştiu dacă e bună comparaţia, dar când s-a dat telefonul de urgenţă de la casa lui Michael Jackson, a fost vorba de proceduri, nu de persoane. A fost vorba de proceduri şi în câteva minute, indiferent de cine a fost vorba, s-a ajuns să se dea sfatul necesar şi să ajungă ambulanţa. Aşa ceva avem la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pe sistemul celor cinci coduri, unde fiecare pacient primeşte îngrijirea de specialitate în ambulanţă sau aici, în funcţie de tipul de probleme care au apărut. Dorinţa este să multiplicăm acest tip de sistem”.

Dacă voi, cititori ipotetici ai acestei declaraţii, îi găsiţi:
- sens
- legătură cu achiziţionarea a 10 roboţi chirurgicali de către ministrul sănătăţii
- legătură cu faptul că în spitale lipsesc vata, compresele sterile, faşa, medicamentele antialgice,
vă rog să mă lămuriţi şi pe mine.

N.B. : Fac o precizare de slujbaş al sistemului sanitar.

Achiziţia a 10 roboţi chirurgicali costând 9 milioane de euro înseamnă, în primă fază şi singură fază sigură, perceperea comisionului de către cel care face şi semnează cumpărătura.

În fazele următoare, unde presa nu mai are acces şi nici interes, aceşti 10 ma(i)muţi vor suferi o depozitare provizorie, până ce se vor specializa câţiva chirurgi în utilizarea lor. Lucrul acesta se va întâmpla de îndată ce vor fi bani în sistem. Cum bani în sistem nu sunt, depozitarea se va prelungi. Dacă totuşi unul dintre spitalele beneficiare va avea personal calificat să utilizeze maşinăria, va constata cu tristeţe că nu poate fi integrată blocului operator, din motive de soft pre-existent.

Va urma o procedură banală, în urma căreia se va concluziona că softiştii lor sunt mai hard decât ai noştri, prin urmare obiectul va fi mutat mai la subsol sau mai în curte, în ultimul caz fiindu-i aplicat un nou strat de folie impermeabilă peste ambalajul prevăzut de transportator.

În vremea asta, la spitalul de arşi se moare din lipsă de cardiotonice şi analgezice în perfuzie.

La fel de normal cum eu scriu pe blog şi fumez, în timp ce unii locuitori ai sectorului 4, în care vieţuiesc şi eu, se uită cum le-a ajuns apa până la congelatorul frigiderului şi câinii lor, un metis şi-un pechinez, inspectează lumea tulbure şi lichidă care a ocupat curtea, dintr-un loc de maximă siguranţă, o masă scoasă pe fereastră în chip de terasă pentru căţei.

Cât or fi muncit autorităţile, ca să ne ajute să observăm că oameni amărâţi, care stau pe străzi necanalizate, îşi tratează animalele de companie ca pe nişte egali, îngrijindu-se mai întâi de ele, şi mai apoi de frigider?