luni, 6 iulie 2009

Procter, Gamble & Cristoiu

Cel de-al patrulea test la care s-a supus Maestrul Cristoiu spre a arăta excelenţei de la Cotroceni că-i poate fi absolut fidel jucând imparţialitatea s-a desfăşurat impecabil. Fiindcă “excelenţa cere impecabilul”.
Cu sloganul ăsta Ariel a fost lider pe piaţa detergenţilor cinci ani. Adică fix cât îi mai trebuie şi preşedintelui nostru.

Experimentatul jurnalist a studiat înainte de emisiune - conform spuselor dumnealui - tone de documentaţie oferită de confraţi, spre a pune exact întrebările cheie doamnei Ridzi, alea pe care ori ceilalţi n-au apucat să i le adreseze, ori n-au reuşit s-o determine să răspundă la ele.

Prima întrebare , o bijuterie de altfel, a fost dacă e adevărat că doamna Ridzi s-a dus sâmbătă la coafor şi dacă da, de ce.

Mărturisesc, nu m-a surprins, fiindcă femeile preşedintelui au o problemă cu coaforul, dar nici nu mi s-a părut a fi cea mai tare întrebare de început. Asta însă, doar până am auzit răspunsul: doamna Ridzi fusese la coafat ca să meargă apoi la nuntă, nu la una ci la două, unde era invitată de colegi şi prieteni de partid, deci nu e marginalizată în partid, partidul e cu ea, şi la bal, şi la tribunal.

Buuun. Uite cum a găsit Cristoiu “un mod isteţ de-a spăla” eventuala temere că partidul n-ar mai sprijini-o acum pe ministra supusă linşajului mediatic.
Deduc astfel că în pauzele de documentare, Maestrul mai arunca un ochi pe publicitatea tv şi s-a inspirat din reclama la Rex, una veche, e drept, ca să înveţe cum să vinzi extrem de bine un produs extrem de prost.

Pe urmă a intrat serios în dialog şi-a chestionat-o la sânge, tehnic şi temeinic cum de a ajuns să semneze contractele tocmai cu aceste 3 firme.
Simplu! - a răspuns ea, fiindcă nu semnează doar 3, ci sute de contracte pe zi.

La fel de simplu a uitat şi Maestrul sensul întrebării care era de ce tocmai cu astea trei, obscure, cu sediul într-un balcon din Crângaşi, şi nu cu unele mari, consacrate.
În fine, o fi suferit şi el un blank la memorie, deşi nu ăsta a fost “albul cel mai alb” care se obţine doar cu Tide, ci ăla lung şi greu care a urmat; tăcerea visătoare în care a ascultat-o fără s-o întrerupă, povestind istorioara plăţilor în avans …

“Nicio formaţie nu se urcă pe scenă dacă nu primeşte banii în avans” se lamenta Ridzi cu repetiţie, nicio formaţie… nicio formaţie… în avans… iar Maestrul părea răpus de îngrozire - ce viaţă, dom’le, ce junglă am ajuns să trăim, auzi, bani în avans la cântăreţ, ca la bordel, banu’ jos, ochiu la uşă!…”

Şi de cruda realitate din industria spectacolului în care doamna Ridzi era de-acum expertă, uitase cu desăvîrşire de contracte. Uitase, bietul, ce înseamnă un contract: garanţia că banul iţi parvine cu siguranţă. Substitutul banului.

Cum tot pierdea teren, minutele treceau şi doamna ministru preluase conducerea emisiunii, Maestrul, cu un ultim efort, s-a agăţat de o rugăminte pe care o tot repeta persuasiv, ca sloganul oarecum absurd, dar cu bătaie lungă , lansat de Omo : “murdărirea este bună

“Recunoasteţi că aţi greşit ca ministru”, “recunoasteţi că aţi greşit ca ministru”… insista el.
Şi o clipă, am crezut că ea va admite.

N-a făcut-o!
A făcut ceva mult mai interesant. A afirmat că demisia ar reprezenta recunoaşterea unei fapte penale.

Parcă am îngheţat.
Parcă şi Cristoiu s-a descumpănit o secundă. Nu se aştepta, poate, la asemenea prostie.

Ii reuşiseră trei spălări de rufe grele, EBA, Anastase şi Udrea, aproape c-o scosese şi pe-asta la lumină, pe Ridzi , avea de-acum experienţă, vorba lui Dero: “spălatul e de-acum răsfăţ”, şi uite, toanta, ce spune!...

12 comentarii:

  1. Ce-nseamnã dom'le talentul unor mâini de femeie, cât de artistic reusesc ele sã amestece din butoanele tastaturii un cocktail de detergenti si sa scoatã un articol cu culori atât de vii si fãrã urmã de patã.
    Ia sã fi fost o lãboaie de bãrbat, cã se inunda blogul cu toate mãrcile de bere, sau se ciocneau p'aci tote neamurile de masini.
    Cât despre Cristoiu, probabil cã mizeriile la care a ajuns sã se preteze îl vor scoate cât de curând din circuitul de Formula 1 în care a evoluat atâtia ani, aruncându-l în cel mai fericit caz (pentru el) în cine stie ce competitie obscurã de hârburi, la nivel de gazetã comunal - gãgesteanã (ce spuneam eu, cum pune un bãrbat labele pe tastaturã, cum se lasã cu masini).

    RăspundețiȘtergere
  2. Maestrul a jucat aşadar rolul "Fiorosului adversar de paie", învins de neprhănita Dulcinee.

    "Aşadar aşa stau lucrurile? exclamă capul familiei, şi odată cu el toată ceata lui Piţigoi. Care va să zică, domnul n-a furat nimic? Aşadar asta e? Ăilalţi sunt cei care…?"

    În trusa lui de manipulende, Maestrul nu are prea multe scule. Puţine, dar bine verificate.

    Ce a înmuiat Maestrul o să albească XXXNA-ul, că tot vorbirăm despre aia, aia.

    În timpul ăsta am uitat cu ce am început. Cum vine cu Insula Balaurilor?

    Dar Coloanei Infinite, îi mai dă cineva de capăt?

    RăspundețiȘtergere
  3. :))
    Trusa de manipulende...
    Specific ElZap!

    RăspundețiȘtergere
  4. Floriane, am uitat să-ţi dăruiesc un mieluşel, ieri te-am botezat Florin şi nici nu te-ai supărat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu nici macar sa minta frumos... ca altii

    RăspundețiȘtergere
  6. @renata

    Ai un penel penal :))

    Dar nu asta am vrut sa-ti spun... am pierdut o frumusete de postare :(
    Voi reveni.

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  7. Mai lasã-l Renata pân' la toamnã, cã-mi place pastrama cu mãmãligutã si cu o canã de must alãturi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Excelent!
    La nevoie, puteai să-i sugerezi maestrului şi Bonux - modul isteţ de a spăla!

    RăspundețiȘtergere
  9. "• Petru Lakatos (deputat): „Ar trebui să ştiţi măcar dumneavoastră câte tricouri s-au împărţit?“.
    George Păduraru (consilier ministru Ridzi): „Am fost membru în comisia de recepţie la nivel naţional. Nu în Bucureşti, nu în alt oraş. Nu am această informaţie. Pot să vă spun că noi, prin acel contract, am achiziţionat un pachet de servicii. Nu tricouri!“.

    • Dumitru Chiriţă (deputat): „Ştiţi că evenimentul de la Costineşti a fost organizat de MediaPro şi nu de către Mark?“.
    George Ruşescu (director în MTS): „Nu, nu ştiam. Trupele au cântat, ceea ce scrie în contract s-a întâmplat la Costineşti. Mai multe nu ştiu să vă spun“.

    • Paul Diaconu (director economic în MTS): „Singurele estimări cantitative sunt legate de participanţi“.
    Bogdan Olteanu (deputat): „Aşa, deci nu ştiţi câte tricouri au fost aduse, câte premii, nu v-a interesat decât numărul participanţilor?“.
    Paul Diaconu: „Da“."

    http://www.cotidianul.ro/deputatii_au_desfiintat_procesele_verbale_de_receptie_a_evenimentelor_din_2_mai-91135.html

    Ce se poate spala aici?

    Scufitza Roshie

    RăspundețiȘtergere
  10. Luciei
    Mă distrează asemănările dintre cele două ştiinţe: politica şi advertisingul.
    Cu marile lor reuşite şi marile gafe. Dacă cele două "specialităţi" ar face un schimb serios de experienţă, am fi pierduţi!

    RăspundețiȘtergere
  11. Scufiţei...
    Sunt situaţii în care anumite pete nu ies decât cu foarfeca.
    Nu văd niciun croitoraş destul de viteaz.

    RăspundețiȘtergere
  12. Tot Scufiţei...
    Văd în schimb, altceva! Jurnalisti care preiau pe nemestecate informaţii. Un caiet de sarcini nu presupune date despre bonitatea ofertantului de servicii: îi cere aceluia să aibă depus în bancă o scrisoare de bonitate, adică să blocheze o sumă comparabilă cu valoarea contractului ce urmează a se derula sau să-l gireze banca respectivă cu suma aia.
    Pe urmă, e ceaţă totală în povestea cu "invitaţii" Ministerele nu trimit invitaţii, că nu e nuntă! Organizează licitaţii. De caiet de sarcini pentru licitaţii am auzit. De caiet de sarcini la invitaţii, n-am auzit.
    Poate s-au schimbat protocoalele. Poate Min. Sănătăţii are alte reguli şi celelalte ministere altele. Pe vremea mea, puteai să nu organizezi licitaţie pentru o cumpărătură mai mică de 40000 de dolari. Poate acum e altfel.
    Tu ce ştii?

    RăspundețiȘtergere