Confuzii primejdioase

Când a zis Băse că-l pune premier pe primarul de la sectorul 4, ce m-am speriat eu, da’ ce s-o fi speriat Piedone care, până să realizeze confuzia între sectoare, efectuată de Preşedinte, şi-o fi făcut mii de griji, cum să stea el care e cât e, pe acelaşi scaun pe care a stat Boculeţ care e numai cât e.
Noroc că a ieşit Negoiţă cu rectificarea la numărul de sector şi s-au lămurit lucrurile.

Altminteri, degeaba boldesc şi ghilimesc răutăcios ziariştii Mogulilor scăparea Băsescului, fiindcă e lucru ştiut, domnia sa comite mereu greşeli de exprimare, când e vorba de cifre. Ba demisionează în 5 minute, ba ne întâlnim la Universitate din 3 în 3 luni , ba dizolvă Parlamentul pe 7 decembrie, care nu e nici 3, nici 5, nici 4 nici 6, e pur şi simplu o dată,după alegeri.

Dintre toate bâlbele cu numere, eroarea cu sectorul de unde-şi trage obârşia, veniturile şi alte acareturi domnul Negoiţă, propusul, e cât se poate de scuzabilă.
Eu, care locuiesc în patru şi muncesc în trei zilnic, abia dacă reuşesc să-mi dau seama de diferenţe.
Toate îmbunătăţirile idilico-decorative pe care le-a realizat în pemieră absolută primarul de “3” sunt copii fidele după răsfăţurile la care ne-a supus Piedone în sectorul său.
Ba, m-aş încumeta să zic că n-au bucureştenii păstoriţi de Negoiţă ce au Bercenarii.
Şi, dacă e să ne batem în cifre, apăi iată!

Raportul de copăcei îmbârligaţi, cocoşaţi, implementaţi prin staţii şi pe unde nici cu gândul nu gândeşti e cam 6 la 1, pentru noi, ăştia din mahala.

Băncile cu umbrar gen polispânzurătoare, că încap mai mulţi odată, sunt de vreo zece ori mai multe la noi decât la ei. Pe marginea drumului, în toate intersecţiile, pe refugii şi în părculeţele dintre blocuri…
Însele ele, părculeţele, sunt atât de numeroase, încât nu mai poţi lăsa un bileţel pe frigider cu “sunt cu câinele, în părculeţ”, fiindcă ai cel puţin şase părculeţe de oameni pe cele patru laturi ale blocului, fiecare dublat de un părculeţ pentru câini. Deja sună a mesaj de adio sau a de-a v-aţi ascunselea.

Dacă e adevărat că în sectorul 3 ai coş de gunoi la fiecare semafor, în dreptul oglinzii laterale, în sectorul 4 nu poţi să umbli nici ca pieton, altfel, decât cu mâinile în buzunare, fiindcă rişti să nimereşti cu degetele în incinte de-astea, pline cu ambalaje de napolitane şi mici peturi lipicioase. La noi e pasul şi coşul!

E adevărat că, ambii primari, într-o binecuvântată comuniune de idei, au lăsat, ca la mama lor: străzile fără canalizare din “patru” necanalizate şi imobilele foste naţionalizate din centrul istoric al oraşului pline de puradei plus genitori fără buletin, exact aşa cum erau înainte. Dar asta nu poate fi un lucru rău, probabil că se invocă respectul faţă de trecut şi tradiţii, continuitatea, specificul neamului şi alte cuvinte cheie care derivă din ideea că la început a fost Cuvântul. Dat şi neţinut.

Dacă mă uit niţel pe fereastră, la ziua asta de noiembrie ciudat de frumoasă, încep să cred că, pentru prima oară, preşedintele în funcţie n-a greşit, operând cu cifre: chiar voia să-l pună prim-ministru pe Piedone, tipul care bate curent şi profesional pieţari, nu cu biciuleţul lui Boc, ci cu propriul pumn. Ăla care este.