Prostia Omenească - efecte secundare

Să ne imaginăm sunetul oraşului miercurea trecută, la o oră de vârf. Tramvaie. Basculante. Beemveuri preparate. Motociclete. Picamere.Claxoane. Înjurături.Oameni vorbind la telefon. Copii care-şi strigă din faţa blocului mama, aflată la fereastra bucătăriei de la al patrulea etaj. Sirenele ambulanţelor. Ale maşinilor de poliţie. Televizoare şi radiouri zgomotind şi ele, pe fundal.
Vacarm.
Şi peste tot sonorul ăsta – hohotul de râs, incomensurabil, zguduitor, al colosului GSK.

GlaxoSmithKline, al doilea producător de medicamente din lume, cu tentaculele întinse peste cinci continente, întâmplător şi lider pe piaţa farmaceutică românească, trebuia să-şi asume, faţă de interimarul nostru premier Boc, printr-un contract , efectele secundare ale vaccinului Pandemrix, pentru copii!

Ei, cum să nu te buşească râsul?!

Boc, ocupat să pară mai înalt decât este şi cât de cât inteligent, a omis să întrebe pe careva ce sunt alea efecte secundare. Poate că l-a întrebat pe Videanu care, şi el, în acel moment, era ocupat cu măsuratul coridoarelor şi birourilor din ministerul sănătăţii, în vederea înlocuirii plintei cu borduri, deci nu era persoana potrivită a da sfaturi în domeniul respectiv.
Aşa că micuţul, priceput mânuitor de coasă, bici şi bâtă, a dat cu ultima în baltă, ca de obicei.

Băieţii de la GSK, la banii lor, sunt nişte tipi comozi şi plini de simţul umorului.

Au râs, ce să fi făcut?

Doar nu se apucau ei să-i explice că efectele secundare sunt deja asumate când iese un medicament pe piaţă, fiindcă, în definitiv, ele sunt consecinţe inerente, directe sau indirecte ale acţiunii principale a medicamentului, uneori nedorite dar suportabile, alteori chiar exploatate în terapeutică şi însoţesc produsul, în cutiuţa lui, tipărite negru pe alb, în prospect.
S-au prins cam ce voia comicul premier român de la ei: să se responsabilizeze prin contract, asupra efectelor toxice, mutagene, teratogene…

Sigur că o asemenea pretenţie i-ar fi pus în dificultate.

Asemenea studii cer ani de cercetare şi nouă ne trebuie vaccinul acum, de pandemia asta, nu de cea care ne va bântui peste douzeci de ani.

Aşa că, dacă iar s-a evidenţiat un oficial mioritic la concursul “Cine e preşedintele Norvegiei?”, mamutul GSK n-a avut de ales şi s-a aşternut pe râs.

Îl auziţi?
Mai râde şi azi.
Şi-o să râdă gros, bucuros, răsunător, încă vreo sută de ani, fiindcă o să inventeze mereu noi molecule cu care ne va îngriji sănătatea, dar niciodată nu se va obosi să descopere un vaccin antiprostie.
Pentru că asta l-ar aduce la sapă de lemn.