Sună-mă! Sunt fierbinte!...

O fi fost sau n-o fi fost Udrea, în direct, prin telefon, la Turcescu în emisiune?

Întrebarea aceasta ne-a înf(v)iorat weekendul, ne-a crescut colesterolul bun şi ni l-a micit pe-ăla rău, ne-a animat ritmul cardiac, sângele a clipocit vioi până în ultimul capilar, creierul s-a bucurat şi el de o gură de oxigen câştigată cinstit, epiderma ne-a devenit suplă şi hidratată, ce mai! – am trăit o adevărată zbenguială spirituală, cu bune consecinţe asupra fizicului.

Bloggerii au cinstit şi ei cum se cuvine evenimentul, unii au dat înregistrarea, alţii au transcris memorabilul dialog, alţii şi - şi, jurnalişti de renume naţional au ciulit urechea analizând “ş”-urile şi “ţ”-urile, au făcut consideraţii asupra timbrului vocal, în vreme ce cititorii lor de blog, mai conştiincioşi decât ei, au adus dovezi zdrobitoare despre deschiderea vocalelor şi rostogolirea consoanelor , absolut de neconfundat în dicţia mai puţin lucrată a doamnei avocat Elena Udrea.

Pe site-ul de ştiri al “Realităţii”, grija, dragostea şi profesionalismul redactorului au mers până acolo încât acesta a modificat puţin zicerea misterioasei admiratoare a Elenei Udrea care semăna cu ea la voce până la confuzie şi abia după aceea a aplicat ghilimelele, astfel:
["Nu sunteţi cumva Elena Udrea?", doamna a răspuns "Nu, domnu' Turcescu. Semăn cu doamna Udrea la voce?"]

Pe înregistrarea audio însă, lucrurile au stat în felul următor:
"Nu sunteţi cumva Elena Udrea?", doamna a răspuns "Nu, domnu' Turcescu. Semăn cu doamna Udrea la telefon?"

Bănuiesc că discreta ajustare s-a efectuat, nu de dragul “anonimei” interlocutoare, ci de dragul lui Turcescu, fiindcă el ar fi trebuit, logic, să-i răspundă că nu la “telefon” seamănă cele două doamne, ci la “voce”.

Ei, aici e cazul să pun şi eu o cărămijoară la analiza blogistică şi să adaug că nu de proastă ce e, presupusa doamnă Udrea a zis, înloc de “voce”, “telefon”, ci pentru că pe asta a şi mizat, că îi “sună” altfel vocea în microfonul telefonului şi că lumea , turma de votanţi ai şefului ei, n-a auzit-o niciodată prin telefon.
Asta e o ipoteză.

Cealaltă ipoteză, pe care o privesc cu mai multă încredere, e că doamna Udrea, împătimită după scandaluri (de la “bileţele” n-a mai spart audienţele în halul ăsta), văzând că trec zile şi nopţi , premier după premier şi nimeni n-o bagă în seamă, s-a decis să se bage singură.
Şi noi i-am respectat dorinţa.

Ba chiar ne-am prefăcut a uita că nu există două voci identice, aşa cum nu există două urme de deget identice, că de-aia se numeşte “amprentă vocală”, prin analogie cu “amprentă digitală”.
Că sunetul vocii omeneşti este un sunet natural, compus, format dintr-o fundamentală plus armonici şi că timbrul este unic prin compoziţia lui spectrală, ca urmare poate fi identificat în mod obiectiv, nu după ureche.

Nu trebuie să deranjezi ditamai “serviciile” de ascultare, ca să te edifici. Poţi să-l deranjezi pe Moga. Bănuiesc că are suficiente scule în studio, dacă a compus imnul turistic numai din butoane.

Zahărul pudră l-au pus pe gogoaşă Gâdea-Badea-Stan-Ciutacu, aseară, într-o interpretare cam la prima vedere, bâlbâită şi căznită, oricum, hiper-prelungită, sub privirea zâmbitor-indulgentă a domnului Roşca Stănescu.

Gogoaşa se răcise şi se tuflise după vreo trei minute, dar ei continuau să se prefacă încălziţi şi plini de vervă, aşteptând probabil un telefon în direct de la Nuţi-andărcavăr, pe principiul “Sună-mă, că sunt fierbinte!”