Crescătoria de pisici de la Cotroceni

Nea preşedintele, după ce le-a arătat pisica mogulilor, comuniştilor, bugetarilor, pensionarilor, mămicilor, invalizilor, lui Dinu Patriciu, opoziţiei, olandezilor, ba chiar şi americanilor le-a fluturat o pisică roşie, vopsită, producţie Mosfilm, a constatat că mai are o pisică pe ţeavă şi nu mai are cui s-o arate.

Ia, s-o arate Majestăţii Sale, Regele Mihai! Cum să i-o arate, ca să aibă efectul de “bau!” maxim? Păi, să i-o arate de la coadă. Mâţă cu coadă ridicată, Băsescu trebăluind pe lângă orificiul rozaliu, pe post de naş la botezul unui “prinţică”, nerecunoscut de casa regală. N-a mers! Să i-o arate din faţă, de la gheare  -  rege-trădător, chestii, socoteli. Pauză şi tăcere indiferentă. Să i-o arate de la şira spinării, de-acolo de unde se scoală părul pisicesc, ca parlamentul pedelist care votează împotrivă. N-a izbândit nici aşa, deşi scrisese cu vopsea violetă, pe şira pisicii -  “bietul ex-rege”.

Nu i-a ieşit!

Majestatea Sa e bine-sănătos şi, ori că din cauza vârstei, ori că din cauza altor probleme cotidiene, n-a observat pisica pe fragmente şi, nicidecum, nu le-a îmbucat între ele să facă imagine completă, pisică-pisică.

Aşa se preconizează că,  pe 25 octombrie, cătinel, cu voia bunului Dumnezeu şi conform  calculului probabilităţilor, Mihai de România o să vină în Parlament, să ne vorbească.

Sigur, dacă UNPR-ul o să elibereze trei pâini şi-o coadă de peşte contra CNP şi semnătură, în ziua cu pricina, gospodinele din Văscăuţi, din Vaslui, şi din Zăbrăuţi n-o să urmărească discursul.   

Dacă  se vor da, în aceeaşi zi,  stereo, genunchi de sfinţi la pupat în toate bisericile ortodox-pedeliste din România , toţi drept-credincioşii care au între zero şi patru clase, nu vor participa, cu ochiul,  la evenimentul televizat, fiindcă se vor afla la împinsoarea cucernică ce se lasă cu trei sarmale de post, sfinţite, şi-o bătaie pe cinste.

Dar mai sunt cinci miloane de ciuruiţi care încearcă să traverseze situaţia, şi aceştia vor găsi timp, măcar în reluare, să urmărească discursul unui om care, din pricina vârstei, a istoriei, a întâmplării, nu vede pisica şi îşi vede de ale lui.

Dacă va fi aşa, să nu uităm că ultima pisică băsesciană rămâne neconsumată, tace pe ţeavă şi-o să miorlăie imediat ce va fi slobozită către un medium sensibil la “BAU!”.