Victimă şi călău

Cine e Marcel Pavel? Un fel de Daniela Vlădescu.

Tehnicamente vorbind,  Marcel Pavel e un om care a deprins tainele cântatului când  Dumnezeu îi hărăzise alt destin. Exact ca Vlădeasca!  Nu ştiu cu cine a studiat Marcel, dar Dănuţa a deprins arta cântului de la profesoara Romaşcanu care, în deplină cunoştinţă de cauză, i-a insuflat dorinţa de-a cânta operă cu orice preţ, după reţeta sigură – dacă n-ai voce,  repară-ţi dantura! O gură mare, larg căscată şi rujată care scoate sunete fără să distoneze, e o gură de soprană. Bagă!

Marcel n-a ţintit aşa de sus.  N-a vrut să-l eclipsesze pe Herlea, s-a mulţumit să strige, ca trubadur gâlgâit, “frumoasa mea, în noaptea asta…”

O mulţime de femei aflate în divorţ sau în premenopauză l-au declarat cântăreţ. Cum procentul de femei în populaţia română e niţel mai mare decât cel al bărbaţilor, aşa a rămas. Cântăreţ.

Dănuţa  a abordat altfel belcanto-ul, a pornit de jos şi a urcat pe ipotenuză până la Nicuşor Ceauşescu = iubit. Cine să mai îndrăznească aprecieri? A rămas aşa cum a căzut din şa: “celebra soprană”.

În presa  actuală însă, amândoi sclipesc, episodic, la fel. Pe caz de voce. Ea, pe post de victimă nomenklaturistă, el,  pe post de călău al Imnului Naţional.

Nici unul dintre ei n-a voit să ajungă în halul ăsta.

Ei doar cântau şi-atât!