joi, 29 septembrie 2011

Suntem vecini, ce dracu'!...

Diferenţa dintre un ţigan şi un român se topeşte atunci când ei doi sunt în fază terminală.
Radioterapia îi face să vomite la fel.
Analgezicele opioide îşi pierd efectul cam în acelaşi timp.
Nasul li se subţiază în acelaşi mod şi culoarea aia teroasă, de argilă încă nebăgată la cuptor,  îi înseamnă pe amândoi, identic.
Feţele lor devin  zgrunţuroase ca un calcio vecchio, ochii le fug în cap ca ochii sfinţilor pictaţi în biserici şi tot aşa, ca la sfinţi, privirea li se pierde într-un dincolo necunoscut, pe care ei deja îl ştiu şi încep să se uite la noi -  care suntem dincoace - puţin încruntaţi, dar cu lucirea unei înţelegeri târzii, egală ca intensitate în perechea lor de ochi.
Pe urmă mor, absolut la fel, brusc, dintr-o suflare şi lumea revine la normal: o lumea împărţită în ţigani vii şi români vii care trag spuza, fiecare pe turta lui.

Ţiganul ăsta de 35 de ani care stă să moară de câteva zile şi-o tot întreabă pe nevastă-sa ce păcat are el de plătit şi ea nu ştie să-i spună fiindcă ei nu i-a greşit cu nimic, are o soră.
Soră-sa a venit azi la farmacie şi-a cumpărat un pogon de doctorii care nu-l mai ajută cu nimic. Plânge în neştire cu capul pe tejghea şi zice într-una:
- De ce nu ne-a spus, de ce nu ne-a spus, doamnă, că-l doare ?  Îl duceam la doctori din timp, mă futeam zi şi noapte,  să fac rost de bani, să scape cu viaţă!...

Tac, fiindcă nu-i nimic de spus.

Cândva, cât de curând, una dintre ţigăncile lui o să vină să-mi spună că a murit. Şi eu o să mă ghemuiesc dincolo de tejghea şi-o să zic “Dumnezeu să-l ierte!”. Şi, dac-o fi să cumpere ceva până în douăzeci de lei, n-o să-i iau banii. Şi ea o să insiste să mi-i dea, fiindcă suntem vecini, ce dracu’!...

13 comentarii:

  1. .... puteti mai mult , ce dracu'... :-(((

    RăspundețiȘtergere
  2. Fabulos scris! Ar trebui sa imi fac mai mult timp sa citesc postarile. Va multumesc pentru ca existati.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim
    Să moară "dujmanii" mei, dacă înţeleg la ce te referi!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mihai
    Mulţumesc pentru aprecieri!
    O să mă gândesc la ce mi-aţi zis acum, când mă bate, uneori, gândul să închid blogul. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. testez, maica, testez ca nu ma lasa sa scriu aici deloc.
    e de la matale ori e de la ei?

    RăspundețiȘtergere
  6. E de la ei! Dar văd că acum te lasă. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Neveu Necredinciosu1 octombrie 2011, 16:09

    E asa de vie tiganca ta ca simt in nari mirosul de fum si de gaina oparita din fustele inflorate sub care salasuiesc boabele de porum legate cu ata, cartile de ghicit si portofelele pagubasilor creduli.
    Ai grija,inchide casieria cand intra jupaneasa pe usa ori da sarcina unei colege sa tina ochii si mainile pe casa de bani in eventualitatea in care cineva (poate fi oricine) va creea panica sau, in orice fel, distragerea atentiei generale.

    Io nu-i cred pe astia nici morti...

    RăspundețiȘtergere
  8. Vizitatorul nr 48515. Acesta sunt eu acum, în acest loc, unde parcă se simte atmosfera şi mai ales mirosu', descrise de Neveu Necredinciosu...
    Eram tentat să sar şi eu cu "E de la ei!", dar mi-am adus aminte că expresia o foloseam mai ales atunci când televizorul făcea purici.
    Poate că ghiocul, cărţile de ghicit şi boabele de porumb legate cu aţă au şi ele rostul lor... din moment ce am trecut prin acest loc, numit "Gară pentru noi" şi am observat că în urmă cu două săptămâni ne-ai dedicat o postare, mie şi lui Baghi!
    Năşică Renata, cum poţi să-ţi închipui că noi doi am putea fi în stare să interzicem comentariile cuiva, dar mai ales pe ale tale?! Presupune că nici n-am îndrăzni să ne gândim la aşa ceva, în măsura în care noi doi am putea şi gândi...:) Deci, cu siguranţă, e de la ei!
    Cert este că am fost tare ocupaţi, iar pe blog am trecut sporadic, la fel şi pe la prietenii noştri. Iartă-ne, draga noastră năşică... O veni şi vremea rea, ne-o ţine mai mult prin casă şi atunci să vezi, nenică, ce miorlăieli şi postări mai tragem!
    Cu prietenie şi preţuire,
    Baghi şi Ifim

    RăspundețiȘtergere
  9. PS Niciodată, în nicio împrejurare, nu m-am folosit de opţiunea "anonim".

    RăspundețiȘtergere
  10. Neveule,
    ţiganii mei sunt îmbrăcaţi în civil, n-au fuste, ghioc, cărţi... Fură? Poate fură. Dar nu de la noi. Respectă un cod al onoarei ţigănesc... nu fură din vecini.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ifim, n-am crezut nicio clipă că TU interzici comentariile, e o probleamă tehnică peste care eu nu pot să trec. Orice postare mă întoarce în buclă la identificare, iar şi iar... Mă gândeam că dacă ai avea opţiunea "anonim" aş scrie acolo şi aş semna la sfârşit.
    Aşa, singurul loc unde putem schimba o vorbă e gara.

    RăspundețiȘtergere
  12. De ce o vorbă şi nu un miauuunat, te întreb?
    De fapt, nici nu mai ştiu, patrupezii ochioşi, în general, şi cei pufoşi, ca mine, în special, au voie în gară?
    Dar cel mai mult îmi place că iar i-ai dat de lucru lui Ifim. Nu că ar duce lipsă sau n-ar avea ce face, dar prea a lasat-o baltă cu calculatorul, lăsându-i astfel baltă sau în baltă şi pe prietenii noştri virtuali. Şi uite-aşa începe să se contureze deja un adevăr, acela că, prietenii virtuali sunt la fel de buni ca şi cei adevăraţi. Personal, eu cred că-s chiar mai buni. Te caută şi te salută chiar şi atunci când nu-ţi merge chiar grozav. Dar ce s-o mai lungesc, năşica dragă, mai bine te pupicesc! Miaoouuuuu!:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Revin la com.1 , iata explicatia : http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/mortu-mahala

    Am incercat o comparatie .Nu mi-a prea iesit , am amestecat fructele...

    RăspundețiȘtergere