Un tânăr şi un bătrân stau pe o băncuţă la soare. Tânărul citeşte ziarul. Bătrânul ţine în poală un fel de dosar vechi, hărtănit şi se uită în gol. În cadru apare un fluture. Bătrânul îl întreabă de trei ori pe tânăr “Ce-i asta?” Tot de trei ori tânărul îi răspunde, din ce în ce mai agasat: “Un fluture!” Ultima dată pare că mai are niţel şi-l pocneşte pe moş, care dă semne de senilitate severă.
La prima vizionare, exact la acest moment, am crezut că spotul a fost comandat de Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer şi vrea să ne familiarizeze cu primele simptome. Dar poate fi şi o reclamă la Omega3, un excelent susţinător al celulei nervoase. Anticipez sloganul: “Nicio zi fără ulei de peşte, dacă nu vrei să ajungi ca el, Doamne fereşte!” şi dedesubt, cu litere foarte mici, acizii graşi omega-3 fac şi dreg şi îţi asigură…
Mai departe, bătrânul, aşa confuz cum părea la început, îi pune tânărului dosarul în braţe şi-i ordonă să citească cu voce tare: "Astăzi, fiul meu a împlinit trei ani. Am fost împreună în parc, unde a văzut un fluture…”
A-ha! Sunt tată şi fiu. Se schimbă situaţia. Poa’ să fie reclamă la o reţea de aziluri de bătrâni, din alea de lux. Poate n-au clienţi. Sunt aproape sigură că e reclamă la un stabiliment care se numeşte “Eden” sau “Ultimul popas” sau “Speranţa“ sau, mai optimist chiar, “A cincea tinereţe”, când tânărul, acum fiul - mi-e clar! - citeşte mai departe, gâtuit de plâns, exact aşa cum era niţel mai devreme gâtuit de nervi: “… M-a întrebat de 21 de ori ce este şi i-am răspuns, de fiecare dată, că este... un fluture. Îmbrăţişându-l şi iubindu-l mai mult. De fiecare dată".
Unde tânărul dă foaia şi zice, pentru a patra oară de când a început povestea, “fluture”, mă mai fulgeră un gând pervers, că idiotul ăla care scrie cu oi pe dealuri e patronul azilului şi îşi face reclamă lui însuşi, pe şest. Reclamă electorală.
În fine! Spotul se termină confuz, cu ceva despre “timp să ascultăm”.
Abia la a patra vizionare am înţeles că e reclama unei companii de telefonie. Apoi, la a cincea, am reţinut şi care e aia.
Acuma am aflat din ziar că spotul ăsta a zguduit România, cu numărul de vizualizări pe You Tube.
Vouă vi se pare că Ogelvy a dat lovitura?
+(3).jpg "NONO")
Draga mea Renata, cred că ţi-a scăpat esenţa ! Care reţea de telefonie ?!
RăspundețiȘtergerePublicul doritor de drame, lacrimi sau înjurături, a fost impresionat de "gingăşia" tînărului. Telespectatorii fideli ai OTV-ului într-adevăr au plîns adînc...
Renato, imi pare rau s-o spun franj, dar am impresia ca treci printr-o perioada!
RăspundețiȘtergereDupa ce incurci fluturele cu fluturul, stavridu cu guvidu si pe ambii cu Rapidu, azilurile cu a-zilele si OTV-ul cu televiziunea de stat, finalizezi apoteotic incurcind pe cei care ne asculta telefoanele cu cei care ne asculta durerile, problemele, necazurile, ofurile si off-urile. Unde o sa ajungi? Sa-l confunzi pe Oprea cu seful mafiei personale? Pe Item Orar cu Lucian Blaga? Pe Basescu cu razPutin? Deveselu cu Debaselu? Casa alba cu Casa din Mihaileanu?
Eu nu pot spune decit: pina aici! Asa nu se mai poate.
Păi, atunci, e un spot prost, Matilda!
RăspundețiȘtergereE ca ăla, care mie mi se părea extraordinar - un băiat intra în farmacie, cumpăra prezervative, apărea fata farmacistului şi plecau împreună, fericiţi, sub privirea lungă şi stupefiată a bătrânului spiţer. La un moment dat camera se focaliza pe mâna băiatului, când îndesa prezervativele în buzunarul din spate al blugilor. Întotdeauna am crezut că e reclamă la sex protejat, până mi-a zis un prieten că sunt bătută în cap, că era la jeanşii ăia, ai băiatului, că se vedea eticheta deasupra buzunarului câteva secunde.
Domnu' Rădescule, îmi spui franj că sunt praf-zdrenţe! Adică o luai de luni dimineaţă cu stângul? Încă niţel, şi-mi ziceai că-l confund pe regele cioabă cu o instituţie, precum omu' cu broasca în gât.
RăspundețiȘtergereSă iau nişte omegatrei? Îî? Ce zici?
Stimată Renata, cred că sunt un tâmpit! Am văzut şi eu clipul, chiar de câteva ori. Dacă mă întrebaţi al cui era clipul, am să ridic din umeri: n-am reţinut, nu m-a interesat! În schimb m-am văzut pe mine în cele două ipostaze. Mă enervez când mama îmi pune întrebări aparent stupide şi mă topesc după nepoţelul de un an şi vreo trei luni. După ce am văzut clipul, spre ruşinea mea (cu toate că nu urmăresc OTV-ul decât accidental), am simţit o "strângere de inimă": oare sunt un monstru? Am căutat în sinea mea scuze şi m-am oprit la una ... genetică! Cred că în ADN-ul meu au rămas urme ale evoluţiei, ale animalului care a fost stramoşul meu acum milioane de ani. Fiindcă în lumea animalelor funcţionează comportamentul de respingere a bătrânilor şi de ocrotire a puilor. Şi aşa, clipul ăla mi-a ridicat o întrebare: poate puterea mea de judecată, cea care a lipsit stramoşului meu, să modereze acest comportament? Deocamdată cercetez ...
RăspundețiȘtergereALM
Fiţi pe pace, domnule ALM! Pricep exact ce vreţi să ziceţi şi cred că aveţi dreptate. Nu v-a înzestrat natura cu suficientă ipocrizie, asta-i tot.
RăspundețiȘtergerePovestea are o grămadă de hibe pe care râurile de lacrimi nu prea le pot umple.
Bătrânul e prea bătrân pentru un tată, dacă ăla era fii-su, într-adevăr.
Atitudinea lui catatonică de la început contrastează brutal cu lecţia premeditată pe care i-o dă fiului, mai încolo.
E ranchiunos şi ilogic: întrebările pe care le pune un copil de 3 ani, naive, repetate, sunt absolut normale, copilul învaţă să cunoască lumea, pe când întrebarea lui gratuită, repetată, doar ca să-şi sâcâie fiul, e stupidă.
Cât despre acel "iubindu-l mai mult, de fiecare dată", zău că nu ştiu ce să zic: dragostea părinţilor faţă de copii nu prea are grade de comparaţie, ăştia te iubesc şi gata, în absolut, de când scoţi primul ţipăt şi până închid ei ochii. Nu e un sentiment care aşteaptă recompensă, nu pezintă înflăcărări, nu oboseşte, e, practic, necuantificabil. Aşa că ce scrisese moşu' în jurnal e apă de ploaie.
Şi pe urmă... de ce a trebuit să-i dea o lecţie lui fii-su? În fond, stăteau amândoi pe aceeaşi bancă, la soare, era o dimineaţă plăcută, ăsta micu' citea ziaru', nu juca barbut... de ce trebuia taxat? :)
Bunică-mea, Dumnezeu s-o odihnească, avea o vorbă: Ionel Teodoreanu - scriitorul croitoreselor. Aşa şi spotul ăsta: poveste de impresionat croitorese... Dacă înţelegeţi ce vreau să zic.:))
Sper că înteleg, stimată Renata. Sigur că povestea are o grămadă de hibe, în definitiv este un clip cu "viaţă scurtă", realizat cu buget limitat. Spre jena mea, eu am "focusat" numai câteva secunde din clip, cele care m-au făcut să-mi analizez propriul comportament.
RăspundețiȘtergereALM
P.S. "focusat" = termen la modă, inexistent în DEX.
test
RăspundețiȘtergerenu e foarte coerent clipul dar m-a miscat 'la sentiment'. s-ar putea ca doar un parinte sa simta. scuze!
RăspundețiȘtergere