Avanpremieră la "În premieră"

Am mai scris o dată despre subiectul “medicamente contrafăcute” pe blog. Imediat după ce m-a contactat o jurnalistă de la Antena 3, telefonic. Se pare că viziunea mea, din interiorul sistemului farmaceutic nu era concordantă cu viziunea domniei sale, din exteriorul acestuia, aşa că întâlnirea pentru realizarea unei emisiuni pe această temă n-a mai avut loc.

Jurnalista cu pricina dorea să-i confirm ideea că în mediul virtual, la colţ de stradă sau în farmacii, în mod egal, se vând produse falsificate. Şi n-am fost de acord.

Acum, în avanpremiera emisiunii care se va transmite deseară la Antena 3, despre falsificarea medicamentelor, încerc să vă dau câteva informaţii din interiorul sistemului, pe care să le folosiţi cum doriţi în timpul vizionării.

Va fi plictisitor, vă previn!

Medicamentul se naşte într-o fabrică, exact ca şosetele. Pe o linie tehnologică avizată, verificată tehnic, exact ca şi ele. Aşa cum şosetele sunt fire şi fibre naturale sau sintetice, plus elastan, plus coloranţi, plus ambalaj, înainte de-a le trage pe labele picioarelor, tot aşa sunt şi medicamentele, înainte de-a le înghiţi: substanţă activă, plus excipienţi, plus ambalaj.

Nu ştiu câte controale intermediare, câte buletine de analize şi câte probe pentru contra-analiză suportă şi deţine o linie de produs ciorăpei, dar ştiu că la medicamente e aşa:

Substanţa activă, acea moleculă responsabilă de efectul terapeutic, vine însoţită de date privind puritatea (o poţi cumpăra de la chinezi, cu 40% impurităţi sau de la nemţi, cu 1% impurităţi) precum şi conformitatea cu toţi parametrii săi calitativi indicaţi de o farmacopee sau de o specificaţie de producător.

Substanţele auxiliare, excipienţii, adică acele componente responsabile de modul de stabilizare şi eliberare (după ce medicamentul a fost administrat) al substanţei active trebuie să corespundă aceloraşi rigori.

În timpul procesului de fabricaţie au loc următoarele verificări: controlul materiilor prime, controlul produşilor intemediari şi controlul produsului finit.  La fiecare lot, în timpul fabricaţiei, se păstrează probe martor pentru fiecare etapă.

În paralel se controlează ambalajul primar. Ambalajul primar este acela care intră în contact direct cu medicamentul. Dacă e blister de Al/PVC, dacă e flacon de plastic, dacă  e flacon de sticlă brună… Ambalajul primar trebuie să fie inert chimicfaţă de conţinutul medicamentos, să nu interacţioneze cu el, aşa cum se întâmplă la pet-ul de bere, la cutia de margarină, la folia care îmbracă mezelul.

Toată documentaţia acestui procedeu este transmisă la Drug and Food Administration, la European Medicines Agency sau la “agenţia naţională a medicamentului” din ţara producătoare, care o transmite primelor două, însoţită de mostre de produs.

Organismele de control şi înregistrare refac, în sens invers, de la produs finit la materii prime, analiza. Abia după aceea acreditează medicamentul pe piaţă.

Medicamentul înregistrat  se vinde exclusiv pe filiera intermediarilor autorizaţi, având personal de specialitate şi ajunge în farmacii, unităţi de comerţ cu amănuntul, prevăzute, şi ele, cu personal specializat.

Legislaţia medicamentului spune că acesta nu poate fi recepţionat şi vândut decât de personal cu studii în domeniu.

O farmacie poate cumpăra prezervative de la DUREX printr-un distribuitor oarecare, prin comandă telefonică, dar nu poate cumpăra un antibiotic banal de la un depozit de medicamente decât după ce a făcut, cu documente, dovada că e acreditată de sistem (CUI, Autorizaţie de funcţionare, autorizaţie pentru eliberarea stupefiantelor).

Dacă în sistemul legal de desfacere a Medicamentului -  fabricant-(importator)-depozit-farmacie, apar vicii, acelea nu se datorează verigii finale: farmacia.

De-aia nici preşedintele  Agenţiei Naţionale a Medicamentului nu şi-a permis, anul trecut, să acorde mai mult de 1% probabilităţii existenţei de falsuri în farmacii.

Când cumpăraţi cu 20 de lei tableta de Viagra, care costă, legal, 35 de lei, amintiţi-vă că o cumpăraţi de la unu’ care n-a investit decât în tipografie.

În cazul sumplimentelor nutritive, hapuri de coada calului şi ulei de somon ori sticloanţe cu bitter suedez,  e de vorbit mai pe larg. Aici avem o problemă! Producătorii de suplimente sunt mult mai liberi în mişcare. Prea puţini, pe lume, îşi permit să fie corecţi.

Dar promit să vă povestesc şi despre ei, într-o incursiune viitoare.

p.s.: Vizionare plăcută, deseară!