Primul Umilit al Ţării

Băi, începând de azi, să nu mai îndrăzniţi să vă consideraţi umiliţi! Nici în staţii, unde aşteptaţi autobuzul treij’ de minute, nici în chiar incinta vehiculului, unde umilinţa creşte invers proporţional cu scăderea temperaturii – “Parcă e mai cald afară!”, zici, privind în geamul orb, decorat cu flori de gheaţă. Şoferul stă în cămaşă, ascultă radioul, îţi dă şi ţie ce ascultă el, numai că tu stai în braţele altui călător cu abonament plătit în avans, ca să nu intri în hipotermie şi te gândeşti la cămaşa descheiată la gât a şoferului, ca la Fata Morgana.

Să nu vă mai consideraţi umiliţi când faceţi coadă la fisc să vă plătiţi impozitele, şi se dovedeşte că v-aţi aşezat la coada greşită, conform anunţului de pe geamul ghişeului, şi nu conform unei drastice şi profunde analize – “Care e ghişeul unde trebuie să plătesc eu?”

Să nu vă mai simţiţi umiliţi în piaţă, când întrebaţi aiurea, buimaci, ce costă doişpe lei: ardeiul gras la bucată sau la kilogram?  Să ziceţi mersi că stăpânul movilei de ardei graşi vă zice “Kilu, bre! Parcă aţi înnebunit cu toţi!” şi să vă bucuraţi sincer, în adâncul sufletului, că nu v-a întrebat şi ce facultate aţi terminat. Să vă simţiţi norocoşi că e aşa de scump kilu de ardei graşi, roşii, lucioşi, nesimţit de frumoşi, încât vi se trece cu vederea faptul că l-aţi deranjat pe stăpânul movilei, cumpărând numai unul, cu bucata.

Să vă simţiţi norocoşi că România nu e în Japonia, nu e la mâna cutremurelor urmate de tzunami, nu vin alte localităţi, prefăcute în gunoi, să invadeze localitatea voastră. Să fiţi fericiţi că, în urmă cu cinşpe ani, n-aţi avut bani decât pentru un apartament la ultimul etaj care, în caz de cutremur, ajunge casă pe pământ. În ruine, dar uscată.

Da! Nu vă mai daţi loviţi, că-l mâniaţi pe Dumnezeu! Şi, hai, că-l mâniaţi pe El, mai treacă-meargă, dar îl mâniaţi pe Primul Umilit al Ţării, statornicit la Cotroceni.

Băi, şi dacă se mânie Umilitul Principal, dăm de Dracu’!