joi, 8 martie 2012

Cum mi-am tăiat bretonul cu târnăcopul

Ieri, mă dusei la Salon. Altul, nu ăla. Un salon deschis într-o vilă brâncovenească, pe o stradă în formă de potocoavă, unde toate casele au faţă de conac.
N-a catadicsit nimeni să spargă şleaurile de gheaţă. Ca să mai înaintez cinci metri, am avut de ales: să stric un Mini Morris ori să bag în marşarier şi să poposesc în Audi?
Nu-mi dau seama dacă o portieră de Mini Morris e mai scumpă, sau nu, ca un far de Audi, fără să întreb pe cineva priceput, aşa că dau un telefon…
Cică să nu îndrăznesc! Nici să ofilesc minimorisul, nici să-i sting lumina lui audi. Păi, şi ce să fac, atunci? Că sunt cu roţile din faţă în doo crevase… A, să iau uşor volan dreapta, să bag în marşarier, să mai atac o dată gheţarul pe muchie…
În cele din urmă am reuşit! N-o să am nimic de plată. Parchez pe un podiş de zăpadă, fără probleme.
Nu mai dau cu “bună ziua”, că nu se mai poartă. Întreb de-a dreptul:
- E careva certată cu soţul?
Chicoteli.
Explic:
- Am venit doar să mă tund, n-am chef de împuşcături!
Alte chicoteli.
“Vreţi un ceai?”, mă întreabă tipa care, în tragedia de la coafor, juca rolul casierei. Zic că nu. “O cafea?” Tot nu. “Un Martini?” Refuz.
Cu părul ud, în faţa oglinzii, arăt ca un nap. Erika dă cu foarfeca şi vorbeşte cu manichiurista:
- Aia a avut un destin! A omorât-o bărba-su. Da’ casiera?! Cu casiera ce-a avut?
Mă întreabă dacă e bună lungimea bretonului. Dacă vreau mai asimetric. Îmi pun ochelarii de distanţă să mă uit la propriul breton, în oglindă.
Exact când să-mi dau cu părerea, în oglindă, unde se vede şi uşa de la intrare, apare un individ prezentabil, lat în umeri cât Făgăraşul, ţinând în mână un târnăcop. Zic că bretonul e bun aşa cum a apucat să fie, din prima foarfecă.
Tipu’ cu târnăcopul înaintează ameninţător spre noi, până se pupă cu Erika. Răsuflu uşurată. E bărba-su, dar nu sunt certaţi. Dimpotrivă! Relaţia lor e armonioasă, condimentată, vorbesc de sare. El zice: “V-am adus un sac. O las niţel să lucreze şi pe urmă sparg gheaţa.”
Închid ochii, relaxată, şi zic şi eu:
- Mai umblă niţel la breton!
De-aia a ieşit cam scurt. Că m-am aflat eu în treabă, să dau indicaţii.

13 comentarii:

  1. E traaaaaaznet!

    :))

    Mai ai par sau unghii de scurtat?


    Trebuie daca nu gaseste ceva, adu pisica sau catelu la imbaiat, administartoru de bilding, gasesti tu ceva:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domne, am uitat să specific: e salon de tuns uman unde mă duc io, oricât ar părea de ciudat. Nu mă primeşte acolo cu petu'. Da' pe administratoru' blocului, dacă l-aş prinde, l-aş duce să mi ţi-l radă în cap, că-i tare ticălos!

      Ștergere
  2. Poate că nu strica să ne fi pus și o poză cu bretonul ciuntit, așa, ca să ne putem da cu părerea. Individu cu târnăcopul la vedere putea fi mai subtil. Gheața poate fi spartă și cu o rangă sau chiar și cu o drujbă, care, dacă sunt ținute discret, nu pot provoca niciun fel de teamă sau panică unor doamne aflate la coafor, în preajma lu 8 martie.:)
    La mulți ani tuturor doamnelor și domnișoarelor din gara noastră!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţămim de urări, Ifim!
      Cât de discret poţi să ţii o drujbă, Ifim?
      Ă?

      Ștergere
  3. De citeva zile in coace, ma tot minunez ca cit da dastept m-am devenit. Acusa inteleg da ce lucratorii da la HIGIENA (parca asa-i zice)cer spor de toxic si periculozitate. Si, daca promiti ca iesti cuminte si nu mai calci p-acolo pina nu se topesc zapezile de-acu (adica nu de altadata), iti vind si un pont: sa stii ca aia de sa lupta cu gheturile mai folosesc si trotil! Te bagi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rădescule, lasă-mă, nu mă mai speria şi tu, că şi-aşa am impresia din totdeauna că tunsul e o chestie mai periculoasă ca alpinismul.

      Ștergere
    2. Neveu (google)9 martie 2012, 11:02

      Re,
      Doar ieri am aflat ca ambele se pot face cu scule asemanatoare.

      Depinde numa' de ce parte a tarnacopului te afli.
      Cred ca la amandoua e de preferat sa te afli in partea cozii;)

      Ștergere
  4. Neveu (google)9 martie 2012, 00:04

    "...Nu vreau să fiu iubită ca o floare sau nu numai, vreau să fiu iubită de cei pe care eu îi iubesc, 50% din cât îi iubesc eu.
    ..."

    Pi tomnai ce ziceam si io, ca aia cinzeci dantr-o suta e inclusi iar ailanticinzeci (ZIC IO) e aia de te place in taina iar pa tine de doare-n tuhas de ei:)))
    (!)
    Tre' sa fi petrecut bine cu cei dragi, am ghicit?
    Hai, zi-ne si noua, cu umoru ramas de la bunica ta draga si longeviva;)
    Doamne, nu pot s-o uita pe asta cu bretonu':))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Eşti greşit, Neveule! În viaţa reală mă iubeşte foarte puţină lume. Fiin'că sunt o scorpie, cică!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai, renata, asta nu-i deloc adevarat. SI in viata virtuala cred unii ca esti o scorpie :)))))))))

      Mi-a placut textul. Mai vreau.
      luminita

      Ștergere
    2. Lumi, te îmbrăţişez! Nu te-am mai văzut de un car de vreme.
      Dar, de fiecare dată când apari, realizez că "academia tăcută" n-a murit.

      Dacă şi în virtual - sau second life, cum îi zicea Lelia - sunt o scorpie, atunci înseamnă că e destul de plăcut să fii scorpie!

      Ștergere
  6. Da' se mai poartă breton? Că, zău, de la Mireille Mathieu încoace eu n-am mai văzut persoană de sex feminin cu aşa podoabă capilară.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ei, Florine! Nu mai e bretonul zilelor noastre ce-a fost cândva. Măcar din resprect pentru Mireille Mathieu, care nu se naşte, vezi, a doua oară.

    RăspundețiȘtergere