Supercalifragilismul fragil

Ieri seară m-am aprovizionat cu cafea şi ţigări, am făcut tot ce trebuie făcut ca să nu vreau la baie după ce începe, şi m-am înfiripat pe canapea, să urmăresc interviul noului nostru Premier către domnul Gâdea.

Trebuie să recunosc: mie, una, mi-a plăcut!

Mihai Răzvan Ungureanu răspundea la întrebări care nu-i fuseseră puse, Gâdea lansa întrebări care au rămas fără răspuns. Una peste alta, a ieşit bine. Antena 3 -  lieder de piaţă.

În studio a fost cald. Premierul era dotat cu o batistuţă, ca un şcolar ordonat, parcă ar fi anticipat că va avea nevoie de ea.

Puţin mai târziu, când a înţeles că are liber la monolog şi că domnul Gâdea doar îl ameninţă, dar nu-i arată înregistrarea cu el - şef de guvern, făcându-i leneşi pe sinistraţii care stau la căldurică - parcă s-a mai ostoit canicula din platou şi  broboneala abundentă a frunţii sale s-a diminuat. Pe când ne mărturisea că mai schimbă o impresie telefonică, seara, cu Victor Ponta,  deja avea fruntea perfect uscată. Posibil ca, din momentul acela, procesul de sudaţie să fi fost preluat de tâmplele şefului pesedist. 

Punctul fierbinte al întâlnirii n-a fost când i s-a părut lui Gâdea că s-a luat invitatul de şef’su, Voiculescu.

Nici când a-nţepenit Ungureanu, neştiind cum să tacă mai elocvent despre coana Udrea, în aşa fel încât prostimea să-i perceapă desconsiderarea, dar la Cotroceni să ajungă un ropot spăşit de scuze.

Momentul culminant a fost atunci când s-a analizat dacă o anume interjecţie produsă de laringele invitatului, care sugera, fără echivoc, ironie şi dispreţ la adresa interlocutorului, era sau nu era un oftat.

Ungureanu zicea că acel “hm-hm!”sau “mmî-mmî!” sau cum a făcut el, a fost un oftat.

Gâdea era dispus să-l creadă, doar că în accepţia sa, oftatul exprima, obligatoriu, sarcasm. Oftatul fiind din aceeaşi familie de cuvinte cu “salutar”.

Timpul a trecut greu. Vreme de două ceasuri transmisia tot ameninţa că stă să-nceapă. 

Alarmă falsă!

Noroc că, pe zona de transfer spre următoarea emisiune, intitulată modest “pasă”, ţăranu’ de Mircea Badea  a făcut sinteza ciocnirii “premier cult şi  independent vs. director de post al unei televiziuni mogulice rele” şi a obţinut scor 3-0.

Frate! Când l-a anunţat Badea pe ex-şeful SIE că a auzit de Platon, am crezut că nu trăiesc în România.

Dar mai la vale, în emisiunea personală, când l-a citat pe amicul Ciutacu – “P.S. Pentru proştii şi ticăloşii care se vor întreba naiv şi/sau ipocrit care-i legătura dintre sulă si prefectură,[…]”, am revenit pe pământ natal: în sintagma cu pricina, nu poţi scrie “sulă”, nearticulat şi cu “s” mic, fiindcă e vorba de unu’, Sulla,  Lucius Cornelius Sulla, general roman, care a încercat să instaureze dictatura în Roma antică,  pe model băsist.

Fragilă dar fidelă, se instaurează primăvara.

Ne mai vorbim, ne mai împrietenim…