Mă-ntreb dacă, pe vremea când pilota nave de mare tonaj, Băsescu citise cartea lui Stephen King, Christine. Înclin să cred că nu. Pe-atunci se exersa ca poet macabru, n-avea timp decât pentru scris.
Probabil că mai târziu, după ce a scăpat de vapoare, o fi citit romanul ăsta şi firea lui veşnic emotivă a rămas marcată cumva de subiect, pentru că l-am auzit ieri seară, pe canapeaua lui Hepilică, proprietatea celui de-al treilea Mogul, ăla bun, care nu e contra, e PRO, explicând de ce e mai uşor să fii preşedinte decât să conduci un Mercedes : fiindcă e o maşină prea complicată, ştie ce vrea, îţi aprinde becul să faci aia, să faci aia, te domină …
Urmând firul gândului prezidenţial, înseamnă că noi suntem un popor simplu, care nu ştie ce vrea, căruia nu i se aprinde becul, care se lasă dominat.
N-am idee pe unde o fi acum merţanul nărăvaş, dar noi, sigur, suntem în pom.
Renata!
RăspundețiȘtergereVezi ca iar te trag musafirii tai de urechi, ca te bagi in politica!
Fir-ar, ce cititori ai: daca scrii despre consumatorii de haldol din farmacie- te cearta; daca scrii despre consumatorul de haldol de la Cotroceni- iar te cearta! Nu mai stiu cum o fi bine, ce sa mai scrii si tu...
Scuza-ma, ca mi se-aprinse becul, trebuie sa imi iau antidepresivele...
Nu mă bag în politică, Ina!
RăspundețiȘtergereO miros de la distanţă. :)