De veghe-n lanul de tărâţă

Am închis ochii, am închis Google-ul pe care a dat o jurnalistă de la Gândul “o simplă căutare” care ”te ajuta sa afli aproape totul despre Herta Muller: o viata tragica, tipica pentru intelectualul din Estul Europei, o viata marcata prima data prin parinti, care au trait la randul lor tragediile mijocului de secol XX, apoi prin propria confruntare cu absurdul totalitar si cu exilul impus de acesta. Herta Muller s-a nascut si a studiat in Romania, a fost marcata de contextul cultural timisorean si urmarita de Securitate din cauza preocuparilor sale literare.”, mi-am şters din memorie bodogăneala ţâfnoasă a CTP-ului: “Doamna Herta Müller, o persoană absolut onorabilă, este o scriitoare de expresie germană, şi nu de expresie literară românească. Dacă nu pleca în 1987 din România, nu ar fi luat acest premiu. Contribuţia României la opera Hertei Müller este viaţa trăită de dânsa sub Ceauşescu în anii '70-'80. Se poate spune că principalul contributor la premiul Hertei Müller este Nicolae Ceauşescu. Am văzut conferinţa de presă a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură. Parcă era Nelson Mandela. Poate că era mai nimerit premiul Nobel pentru Pace", am ignorat părerea conjunctural politicoasă a domnului Manolescu, care “susţine că premiul este, fără îndoială, onorant şi pentru România” şi am decis, de comun acord cu mine însămi, să recunosc că nu am citit în viaţa mea o silabă din Herta Muller, premiata Nobel pentru literatură, dar că am aflat de la un prieten, pe mail, că “herta muller ,cu care o sa ne mandrim acum ca suntem romani, mi s-a parut, prima data cand i-am vazut poza,ca mi-e cunoscuta. cand am citit cate ceva despre ea, am realizat ca eram stagiar la aceeasi fabrica in care ea fusese fugarita de securisti. lucra ceva intre femeie de serviciu si operatoare pe o masina de tesut impletituri din sarma. era o pacoste pe capul turnatoarei care raspundea de ea, o tipa de treaba, care nu si-a ascuns vreodata rolul adevarat la biroul de documente secrete, care nu mai stia cum sa-i raporteze superiorului direct, colorata in roz, atitudinea complet dusmanoasa a femeii aceleia , care seamana oarecum cu doina cornea in caracter.
s-a nimerit stirea asta cu premiul nobel pentru literatura, la mine pe mail ,alaturata cu cea a nerusinatului bogdan olteanu, ca o legatura intre oameni de profilul moral al hertei muller fugariti din tara, si zambetul invingator al sobolanilor din partidele politice, starpitorii natiei.”

Dintr-un interviu al Hertei Muller, la îndemâna oricui, pe bicisnicul Google, am aflat că A ÎNVĂŢAT LIMBA ROMÂNĂ LA 15 ANI.

Prin urmare, oricât ar fi Banatul de românesc, oricât ar fi voit Herta să se delimiteze de România, spunând că e născută în Banat şi-atât, ideea e că o scriitoare, Herta Muller, a luat Nobelul pentru literatură.
“Unde s-a născut” e la fel de puţin important ca şi “unde a fost dezvirginată”.
Important, pentru LUME, e dacă acest premiu a fost acordat pe drept, pe probe, adică pe literatură.
Important e dacă, herta-muller-născută-în-Norvegia-sau- în-avion ar fi avut cu ce scriitoriceală să ia premiul Nobel pentru literatură.
E Herta Muller la fel de bună ca Sallinger?
Face ea poveste dintr-o mănuşă de baseball ?
Dacă da, să ne bucurăm că Nobelul pentru literatură s-a acordat corect!
Dacă nu…
A luat Obama pentru PACE.
Chestie care mă depăşeşte…